Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna iunie întâlniri ale cercurilor pastorale.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 22.06.2022, la Parohia „Sf. Nicolae”- Șoldănești, păstorită de către părintele Constantin Amariei, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de Părintele Daniel Cojocaru.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Nicolae ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Rugăciunea în Sfânta Scriptură și Filocalie”, care a fost susținută de către părintele Constantin Amariei de la Parohia „Sf. Nicolae”- Șoldănești.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Un loc fundamental în viețuirea noastră creștină îl ocupă sau trebuie să-1 ocupe rugăciunea. Ea este modul prin care noi dialogăm cu Dumnezeu, este înălțarea sufletului către Dumnezeu, este o convorbire intimă cu Dumnezeu, „o convorbire tainică a sufletului cu Dumnezeu”, cum ne învață Sf. loan Gură de Aur.
Pentru a ne manifesta iubirea față de Dumnezeu, trebuie să intrăm în dialog cu El și acest lucru îl putem face prin rugăciune. Arhimandritul Zaharia Zaharou spunea foarte frumos: „Rugăciunea este rodul iubirii. Dacă ne rugăm, înseamnă că Î1 iubim pe Dumnezeu. Și desigur, dacă Î1 iubim, atunci cu siguranță că ne vom ruga.” Un silogism cu o logică foarte clară. Modul în care ne rugăm este, desigur, definitoriu pentru existența și afirmarea noastră spirituală. Rugăciunea se va contura mai bine în viața noastră duhovnicească cu cât noi vom conștientiza mai mult că pe lângă trup, mai avem și suflet.
Omul se află și trebuie să se afle în căutarea lui Dumnezeu. Este un dat ontologic prin creație. Astfel, omul poartă în el dorul de Dumnezeu, Cel care 1-a adus la existență. Și acest dor incepe să se metamorfozeze și să se concretizeze în rugăciune.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Părintele Teofil Părăian ne indruma, spunând: „Rugați-vă așa cum vă pricepeți și cum știți, căci Domnul vă va învăța cum să vă rugați”. Rugăciunea este absolut necesară urcușului nostru duhovnicesc;
- Rugăciunea prin nenumăratele exemple ce ni le oferă atât Sf. Scriptură, cât și scrierile filocalice reflectă acea dispoziție spirituală și angajare a omului, cu toată ființa sa pe calea îndeplinirii voii lui Dumnezeu și a dobândirii comuniunii cu Creatorul;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 17.06.2022 la Parohia ,,Sfântul Ilie”- Vercicani, păstorită de către părintele Vasile Pintilie din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea Acatistului Sfinții Apostoli, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Rugaciunea, mijloc de a dobandi Duhul Sfant. Metode practice pentru intensificarea rugăciunii” susținută de către părintele Vasile Pintilie.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Lucrarea Duhului Sfânt potențează rugăciunea și o dinamizează iar acest lucru este fidel redat în Filocalie: „Numai focul Duhului învie rugăciunea sau învie sufletul prin rugăciune şi înalță rugăciunea sau sufletul în stare de rugăciune la cer, sau la Dumnezeu, ca apoi să coboare iarăși de şi mai sus în sufletul ridicat în foișorul de sus, făcându-l şi mai aprins la rugăciune şi comunicându-Se din rugăciunea unuia celorlalți. Rugăciunea nu se produce fără Duhul Sfânt şi Duhul Sfânt nu coboară în suflet şi nu înalță sufletul decât prin rugăciune. Rugăciunea este forma de înviere şi de înălțare a sufletului prin Duhul. Ea este forma de lucrare a Duhului în suflet, căci prin ea se unește sufletul cu Dumnezeu şi aceasta vine din lucrarea Duhului Sfânt, care se face punte vie între suflet şi Dumnezeu, făcându-l pe om transparent”.
Părintele Stăniloae, marele teolog al secolului al XX-lea, ne spune despre valoarea rugăciunii: „Dacă prin creație omul este negrăit mai prejos de Dumnezeu, prin rugăciune, Dumnezeu îl ridică la treapta partenerului de dialog egal cu sine. Numai ajutat de revelație şi prin rugăciune omul se transcende cu adevărat pe sine şi natura, fiind ridicat până la înălțimea de partener al lui Dumnezeu.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Rugăciunea o putem considera o convorbire, o formă de dialog între om și Dumnezeu, cu scopul de a intra în comuniune cu Dumnezeu;
- Rugăciunea este un izvor de viață, ce poate duce la asemănarea cu Dumnezeu, și apoi la îndumnezeire prin harul Duhului Sfânt;
- Sofronie Saharov consideră că rugăciunea este un mijloc optim de întâlnire cu Sfântul Duh: „Dintre toate apropierile de Dumnezeu, rugăciunea este cea mai bună şi nu în ultimă instanță este singurul mijloc autentic în acest scop. În actul rugăciunii mintea omenească își găsește expresia ei cea mai nobilă.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 21.06.2022, la Parohia „Ștefan cel Mare” – Baia, păstorită de către părintele Viorel Iftimie, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul:
„Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia”, care a fost susținută de către părintele Viorel Iftimie de la Parohia „ Ștefan cel Mare” – Baia.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Viața lăuntrică a preotului este indispensabilă pentru aceasta și reprezintă un izvor spiritual din care se adapă neîncetat. Prin această viață se întreține legătura tainică cu Dumnezeu, de unde vine „toată darea cea bună” (Iacov 1, 17). Acest lucru ajută preotul să trăiască totul din perspectiva veșniciei și nu al lucrurilor imediate, din perspectiva misiunii pe care o are de împlinit. Această viață lăuntrică este cămara de preț a preotului, „omul cel dinăuntru”, care se înnoiește din zi în zi. Iar această viață interioară intensă, profundă, se revărsă în chip firesc și în afară. Spune Sfântul Evagrie Ponticul că trebuie mai întâi să te curățești de toată ispita și părăsirea, pentru a vedea nu doar ce este în natură, ci și ce există mai presus de ea.
Pe de altă parte teologia fără viață reprezintă o primejdie constantă în calea preotului. Nici Sfânta Scriptură nu face înțelească cunoașterea lui Dumnezeu, atât timp cât o privim doar ca un obiect de studiu, în anii de seminar sau de facultate. Îndemnuri la rugăciunea intimă, particulară ne dă Sfânta Scriptură: „Apropiați-vă de Dumnezeu și Se va apropia și El de voi” (Iacov 4, 8); „Rugați-vă neîncetat” ( I Tesaloniceni 5, 17).”.
Stim că nimic nu-L bucură mai mult pe Bunul Dumnezeu decât omul care se roagă şi care Îi cere ajutorul.
Rugăciunea este convorbirea cu Dumnezeu, așadar e de la sine înțeles că preotul trebuie să fie un om al rugăciunii. Prin natura misiunii sale, el trebuie să se afle nemijlocit în legătură cu Tatăl ceresc, căci Lui îi cere ajutor în toate slăbiciunile și căderile. Dar preotul nu este obligat să se roage doar pentru el, ci, am putea spune, cu atât mai mult să o facă pentru ceilalți, fiind un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu. Viața sa spirituală este întreținută cu serviciile religioase oficiate în Casa Domnului, dar rugăciunea trebuie să fie o preocupare și în afara timpului petrecut la biserică. Spunea foarte bine părintele Dumitru Stăniloae: „Vai de preotul care nu se roagă, care nu a luptat să-și câștige deprinderea rugăciunii, care nu vede în slujba dumnezeiască decât o povară, care a stins în sine duhul rugăciunii”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Sfințenia risipește atacurile, înfrânează limba cea nestrunită, îl păzește pe preot în tot locul și îl face de neclătinat. Așadar, este necesar ca păstorul duhovnicesc să-și păzească cu grija rânduiala lui, astfel încât și „propriului cin să fie vrednic de cinste”;
- Nu trebuie să uităm niciodată scopul la care a fost chemat orice slujitor al Sfintelor Altare. Prin slujirea sa, prin rugăciune, „preotul se găsește dator oamenilor să fie lumină, întărire, îndreptare și mângâiere de la Iisus Hristos”;
- Iradierea darurilor Duhului Sfânt peste comunitate este o urmare a rugăciunii. Slujitorul sfântului altar și comunitatea adunată în jurul lui reprezintă „antena care urcând la Dumnezeu, face să coboare prin ea puterea de transfigurare a Duhului Său peste preot, peste comunitate și peste darurile aduse […]și peste ceilalți credincioși din Biserică și mai ales cei pomeniți, vii și morți;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 22.06.2022 la Parohia ,,Sfinții Apostoli”- Jahalia, păstorită de către părintele Stelian Grădinariu din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Rugăciunea- Mijloc De A Dobândi Duhul Sfânt. Metode Practice Pentru Intensificarea Rugăciunii”, care a fost susținută de către părintele Stelian Grădinariu de la Parohia ,,Sfinții Apostoli”- Jahalia.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Creștinii, oamenii lui Hristos, cei aflați întru voia Domnului, au ca scop esențial, știm prea bine, mântuirea. Mântuirea constă în sfințirea omului prin Duhul Sfânt. Născuți pentru Duhul Sfânt, prin sfințire și luminare, creștinii sunt și rămân creștini numai în Duhul Sfânt.
Sfântul Iustin Popovici confirmă un adevăr, faptul că sfințenia este starea firească a sufletului nostru creat după chipul lui Dumnezeu.
Sfințenia noastră este voită de Dumnezeu: ”Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră”. (I Tesaloniceni 4,3)
Așadar, menirea omului este aceea de a deveni templu al Dumnezeirii. Calea de a împlini această menire măreață este rugăciunea. Pentru sufletele noastre, aceasta este „necesitatea cea dintâi”, după cum arată părintele Emilianos Simonopetritul , el numind rugăciunea „pomul vieții, din care omul se hrănește și nu mai moare, căci se face părtaș lui Dumnezeu, Cel veșnic și nestricăcios. Așa cum nu există om fără suflet, la fel, cel care este viu în Hristos nu poate trăi fără rugăciune. Sfântul Ioan de Kronstadt afirmă că: „Așa cum e neapărat necesar să respiri, tot atât de necesar este să te rogi; rugăciunea e respirația sufletului, puterea și lumina lui; hrană, băutură, desfătare, pace, bucurie, spațiu, mărire!”.
Rugăciunea este modul nostru de a comunica cu Dumnezeu, comunicare care, dacă este făcută cum trebuie, devine comuniune. Comuniunea este principalul izvor al sfințeniei, aducând prezența Duhului Sfânt.
Părintele Dumitru Stăniloae, tâlcuind un cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare concluzionează: ”sfințenia se atinge atunci când în rugăciune nu mai ești conștient de tine, ci numai de Dumnezeu, când în rugăciunea pentru ceilalți nu mai ești conștient de tine, ci numai de ceilalți.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Rugăciunea îl înalţă pe om la Dumnezeu, adică la Arhetipul său, şi îl împlineşte ca persoană. Rugăciunea este deodată cel mai mare privilegiu dat omului de către Dumnezeu, şi o chemare a noastră la dialog cu El, fiindcă prin rugăciune omul îşi păstrează demnitatea, valoarea şi nobleţea cu care a fost înzestrat şi încununat dintru început.;
- Pentru a simţi însă rugăciunea ca pe un privilegiu, omul trebuie să aibă, pe de o parte, o maturitate duhovnicească pe potrivă, iar pe de altă parte, râvnă dumnezeiască, întrucât roadele rugăciunii adevărate se dobândesc printr-o voinţă puternică, hotărâtoare, a celui ce se roagă, unită cu harul dumnezeiesc;
- Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Orice om are atâta nevoie de rugăciune precum pomul de apă. Şi precum pomul nu poate să dea nici un fel de roadă dacă nu este udat, tot astfel şi noi oamenii, fără rugăciune, nu putem să aducem nici un fel de roadă a evlaviei”. Și mai departe: „Dacă te lipseşti de rugăciune, sufletul tău se aseamănă peştelui scos din apă, căci aşa cum este apa pentru viaţa peştelui, tot astfel este şi rugăciunea pentru viaţa ta”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 17.06.2022 la Parohia „Sfinții Voievozi”- Hârtop, păstorită de către părintele Mihai Todirean din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii a urmat tratarea temei:
„Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșilor”susținută de către părintele Mihai Todirean de la Parohia „Sfinții Voievozi”- Hârtop.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„Sf. Biserica și Liturghia sunt de nedesparțit, nu se pot concepe una fără cealaltă. Biserica este expresia văzuta a Împărăției lui Dumnezeu, iar Litughia este „cartea deschisă a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ”, singura în stare să ne ofere o imagine clară și concretă a spațiului în care se vor sălășlui cei mântuiți.(Mitr. Bartolomeu al Clujului) Împărăția Cerurilor a venit odată cu Iisus Hristos și s-a constituit odată cu Pogorarea Duhului Sfant, când a luat ființă Biserica lui Hristos. „Ea poate fi dobândită prin asaltul credinței și al faptelor bune. Aici și acum, pe pământ, împărăția se cucerește, dincolo și atunci, se moștenește. Aici și acum, ea crește, în timp; dincolo și atunci, va fi desăvârșită și veșnică. Acum și aici, ea este Biserica; dincolo și atunci ea va fi, pur și simplu Împărăția”. Asadar, Liturghia se afla in centrul Bisericii, este partea cea mai nobila a Împărăției Cerurilor, așa cum duhul omului este partea cea mai nobilă a sufletului său.
În Sf. Liturghie, oamenii prin Botez se îmbarcă pe corabia Bisericii pe care rămân pe durata vieții, fiecare cu ostenelile, faptele lui, se îndreaptă spre zorile Împărăției cerurilor, care este raiul și iadul, loc de tranziție după moarte, în care se pot produce schimbări de stat moral și apoi, în sfârșit, ajung în Împărăția cerurilor, veșnică, definitivă, după Judecata de Apoi.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- „Sfânta Liturghie este pentru credincioși o pavăză în fața necontenitei dezamagiri care domneste în lume, este sfințirea celor întinați prin căderea în păcat, îndreptare pentru cei căzuți în greșeală, ajutor celor înfrânați, izgonire a duhorii păcatului, revărsare a bunei-miresme a Duhului Sfant”;
- „O cât de măreață, de sfântă, de mântuitoare și de dorit este pentru creștini liturghia! Fiindcă Dumnezeu în Treime pogoară pe Sfântul și de viață făcătorul prestol în fiecare zi și săvârșește marea minune a milostivirii Sale, prefăcând pâinea și vinul în Preacuratul Trup și Sânge al Fiului lui Dumnezeu și învrednicindu-i pe credincioși să se împărtășeasca cu Ele”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 16.06.2022, la Parohia „Sfinții Arhangheli”- Slatina, păstorită de către părintele Paul Suditu, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Părintele Petru Corduneanu.
După săvârșirea slujbei de pomenire pentru eroii neamului, a urmat meditația cu titlul: „Rugăciunea în Sfânta Scriptură și Filocalie. Argumente pentru cultul Bisericii” care a fost susținută de către părintele Paul Suditu de la Parohia „Sfinții Arhangheli”- Slatina.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În Vechiul Testament regăsim rugăciunea care este adusă pentru iertarea păcatelor, de izbăvire, de vindecare ș.a. Numeroase rugăciuni sunt exprimate poetic, precum cele din Psalmi. Sunt multe rugăciuni de cerere care încep prin invocarea lui Dumnezeu și continuă cu conținutul cererii propriu-zise. Spre exemplu, rugăciunea judecătorului Samson: „Doamne, Dumnezeule, adu-Ți aminte de mine și întărește-mă încă o dată…” (Judecători 16, 28). Un moment important în istoria rugăciunii din Vechiul Testament este rugăciunea regelui Solomon la inaugurarea Templului din Ierusalim (III Regi 8, 23-53). Alte forme sunt cele de pocăință și de mulțumire. Rugăciunile de pocăință au în general aceleași elemente ca și cele de cerere, numai că acestea se axează pe dorința principală: iertarea unei greșeli sau a unui păcat. Ea este exprimată prin exprimarea greșelii comise (Judecători 10, 10) și este legată de cererea de izbăvire, uneori (Judecători 10, 15). Rugăciunea de mulțumire apare de multe ori ca o invocare adresată lui Dumnezeu, dar și o mărturisire a nevredniciei omului de a se bucura de binefacerile pe care le-a primit de la El. Cel care se roagă exprimă recunoștința sa față de Dumnezeu în mod direct.
În Noul Testament, Mântuitorul nostru Iisus Hristos în dese rânduri Se roagă. Rugăciunea Lui este adresată Tatălui pentru a sublinia legătura Lui cu El în calitate de Fiu: „Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat” (Ioan 11, 41). Mântuitorul îi învață pe ucenicii Săi să se roage neîncetat, iar prin acest mod de rugăciune, să se încredințeze lui Dumnezeu-Tatăl Care știe de ce au ei nevoie (Ioan cap. 15 și 16). Pornind de la ceea ce ne învață Domnul nostru Iisus Hristos, rugăciunea creștinului trebuie să fie plină de încredere, perseverență, împlinită de sinceritatea lăuntrică. Această rugăciune este puternică, deoarece avem credința în cuvântul lui Hristos: „Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea“ (Marcu 11, 24).”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Rugaciunea este, deci, absolut necesară desăvârșirii noastre duhovnicești. Noi nu putem progresa în relația noastră cu Dumnezeu, în apropierea de El, decât în funcție de urcușul nostru spiritual, oglindit în progresul rugăciunii. Lipsit de bunul său duhovnicesc suprem – rugăciunea – omul își pierde sensul între două lumi, ce se caută una pe alta: cea spirituală, care vrea să-și manifeste posibilitatile sale asupra lumii spirituale, aflată în căutarea sensului și a finalității sale în planul duhovnicesc;
- Alaturi de darurile duhovnicesti, pe care le aduce rugăciunea în sufletul și viața celui ce se roagă, am văzut că Sfântul Ioan Scărarul o considera „tribunal, dreptar și scaun de judecată al Domnului înaintea scaunului judecății viitoare”. De modul în care vom împlini sau nu această poruncă, ne vom primi și răsplata veșnică – comuniunea cu Dumnezeu sau lipsirea de ea;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie de la Eghina”
În data de 20.06.2022, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Leucușești, păstorită de către părintele Ciprian Petrescu din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Dorin Țăranu.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Grigorie Palama (+ 1359) și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii”, care a fost susținută de către părintele Ciprian Petrescu de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Leucușești.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Ceea ce a reuşit să realizeze Sfântul Grigorie Palamas, era deja însăşi învăţătura unor Părinţi anteriori cum ar fi: Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Andrei al Cretei, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Simeon Noul Teolog sau Eftimie Zigabenul. Palama continuă să Îl numească pe Dumnezeu ,,Lumină” dar nu după esenţă, ci după energie. El afirmă contra lui Varlaam care atacase monahii athoniţi care susţineau că pot vedea lumina taborică, că Dumnezeu, pentru a putea fi cunoscut se comunică şi se manifestă prin energiile necreate, lumina divină neavând un sens abstract sau alegoric, ci fiind o experienţă mistică. Cu mult înaintea Sfântului Grigorie Palama, Sfântul Maxim Mărturisitorul va vorbi despre Melchisedec în acelaşi sens: „Deci marele Melchisedec a fost descris ca fără tată, fără mamă, fără neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, precum a lămurit cuvântul adevărat despre el al bărbaţilor purtători de Dumnezeu, nu din pricina firii celei create şi a celor din nimic, după care a început şi a sfârşit de a fi, ci din pricina harului dumnezeiesc şi necreat care există pururea mai presus de toată firea şi tot timpul, din pururea existentul Dumnezeu, har după care se cunoaşte ca fiind născut întreg cu totul prin alegerea voii sale.” Prin urmare, aşa cum preciza şi părintele Stăniloae, subiectul uman îndumnezeit se caracterizează numai prin harul prezent în el.”
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Teologia energiilor necreate care a fost descrisă în amănunt în secolul XIV, este reperul contra anumitor feluri de idei şi doctrine care se implementează din ce în ce mai mult în societatea noastră. Contribuţia Sfântului Grigorie Palama, dar şi a celorlalţi teologi care i-au urmat în secolele viitoare este uriaşă. Astfel s-a statornicit faptul cărugăciunea inimii este cea mai importantă pentru toţi cei care doresc să ajungă la starea desăvârşită, la unirea tot mai mare cu Dumnezeu, la cunoaşterea Acestuia, nu după Fiinţă care rămâne transcendentă, ci după energiile Sale prin care se comunică lumii și o sprijină în fiecare clipă;
- Un Dumnezeu distant faţă de lume, nu ar mai putea fi un Dumnezeu personal, al iubirii, pentru că însăşi această distanţare implică o răceală faţă de relaţia cu oamenii, or în acest sens s-ar reduce vertiginos însăşi caracterul personal, pentru ca nimeni nu este persoană dacă nu are puterea de a privi direct în faţa pe un altul şi de a se comunica lui;
- Rugăciunea inimii, repune în legătură pe om cu Dumnezeu Care i se comunică prin energiile Sale. De aceea, părintele Stăniloae, lasă să se înţeleagă faptul că în rugăciune ne împlinim ca şi oameni, ne deschidem pentru Dumnezeu Care ne miluieşte şi ne face părtaşi ai darurilor Sale.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat Arhid. Cristian-Valentin Diaconu
