În această după-amiază, 16 iulie 2022, trupul neînsuflețit al arhim. Grigorie Halciuc, vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos, a fost depus în Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
Mai întâi, clericii și credincioșii s-au rugat pentru odihna sufletului părintelui Grigorie, proin-stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, unde a fost săvârșit un Trisaghion. Slujba a fost oficiată în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a ansamblului arhiepiscopal de către un sobor de preoți și diaconi condus de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Din soborul slujitor au făcut parte și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, precum și slujitori ai Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
Mâine, 17 iulie 2022, la ora 17:00, trupul părintelui Grigorie va fi dus la Mănăstirea Putna, urmând ca luni, începând cu ora 10:00, să fie săvârșită slujba înmormântării.
Amintim faptul că arhimandritul Grigorie Halciuc a trecut la cele veșnice în această dimineață la vârsta de 84 de ani.
Dumnezeu să odihnească în pace sufletul său și să îl așeze în ceata sfinților Săi slujitori!
Părintele arhimandrit Grigorie Halciuc s-a născut în comuna Poșta din Tulcea, în 8 februarie 1938, părinții săi fiind Iacob și Tatiana. În 24 noiembrie 1955 a intrat în viața monahală, la Schitul Rarău. Aici s-a format ca monah, fiind ucenic al părintelui ieroschimonah Daniil – Sandu Tudor, starețul schitului.
A fost rasoforit în 25 decembrie 1955.
În 1959, regimul comunist a emis Decretul 410, în urma căruia foarte mulți călugări au fost dați afară din mănăstiri. Părintele Grigorie a trebuie să părăsească mănăstirea, dar verticalitatea, demnitatea, dragostea de Dumnezeu și atașamentul pentru totdeauna față de Hristos pe care i le-a insuflat părintele Daniil Sandu Tudor l-au ajutat să nu se îndepărteze de chemarea la viața monahală.
„Ce fel de atlet al lui Hristos ești tu?” era întrebarea pe care părintele Daniil o adresa atunci când un viețuitor întârzia la slujbele bisericești, întrebare pe care nu a uitat-o niciodată.
În 1965 a intrat în obștea Mănăstirii Putna. Aici a fost călugărit în 8 aprilie 1974, deși cererea de călugărie a fost depusă din 1966. El și părintele Tudor Pavlo, consăteanul său, cu care viețuise împreună la Rarău, au fost călugăriți luni, în Săptămâna Pătimirilor, cu ușile închise, întrucât nu se primea aprobare de la regimul comunist.
A fost hirotonit întru diacon pe 23 martie 1975, în Duminica Ortodoxiei, de către Preasfințitul Părinte Adrian Hrițcu, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și hirotonit întru ieromonah pe 25 martie 1975, la sărbătoarea Bunei Vestiri, de Înaltpreasfințitul Părinte Iustin, Mitropolitul Moldovei la acea vreme.
În 1978 a fost hirotesit protosinghel, iar în 1985 a fost hirotesit arhimandrit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei.
După absolvirea Seminarului și a Institutului Teologic din București, în 1978 a fost numit stareț la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, ascultare pe care a avut-o până în 1 septembrie 2020.
La 25 decembrie 2021 a primit Ordinul „Crucea Bucovinei”, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în semn de apreciere pentru întreaga activitate desfășurată în timpul deceniilor în care a fost cu vrednicie starețal Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”.
Foto Credit: Pr. Ștefan Mihalcea
