Radio
30
iun.

Cercurile pastoral-misionare din Protopopiatul Fălticeni – mai 2022

30 iunie 2022

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna mai întâlniri ale cercurilor pastorale.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

 

În data de 23.05.2022, la Biserica „Sf. Gheorghe”- Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni, păstorită de către părintele Cătălin Simeon, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de Părintele Daniel Cojocaru.

După săvârșirea slujbei de pomenire a ctitorilor acestui sfânt locaș ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Treptele rugăciunii și parcurgerea acestora de către preot și enoriașii încredințați”, care a fost susținută de către părintele Cătălin Simeon de la Biserica „Sf. Gheorghe”- Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Sfinții părinți spun că rugăciunea este ridicarea minții și voii noastre către Dumnezeu, este hrană a minții, vorbirea minții cu Dumnezeu, este cheie a Împărăției Cerurilor, maica tuturor virtuților, refugiu și scăpare de ispite, cale spre Înțelepciunea lui Dumnezeu. Ca să fie bine primită la Dumnezeu rugăciunea trebuie să fie făcută în numele Mântuitorului Hristos, adică să cerem ce vrea și El. „Amin, amin zic vouă: orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da vouă” (Ioan 16,23). Și Mântuitorul vrea tot spre mărirea Tatălui și mântuirea sufletelor noastre. Un părinte al Bisericii, Sfântul Ciprian, spune: cum puteți pretinde ca Dumnezeu să ia aminte la rugăciunea voastră, dacă voi înșivă nu luați aminte la rugăciune? Deci rugăciunea trebuie făcută cu minte întreagă și cu evlavie, adică rugându-ne, să ne gândim numai la Dumnezeu. Apoi, trebuie să fie făcută cu stăruință, ca femeia cananeeancă, sau cum s-a rugat orbul din Ierihon,  și cu inimă curată, adică cu dorința cinstită de îndreptare. Foarte important este ca rugăciunea să fie făcută supunându-ne voii lui Dumnezeu, așa cum S-a rugat Mântuitorul în Grădina Ghetsimani: „Nu voia Mea, ci voia Ta să fie” (Luca 22,42), sau cum rostim în Rugăciunea Domnească, și gândindu-ne la slăbiciunea și nevrednicia noastră, căci se spune: „Nu pentru dreptățile noastre cădem înaintea Ta rugându-ne, ci pentru îndurările Tale cele multe Doamne” (Daniel 9,18). Nu în ultimul rând rugăciunea trebuie făcută cu încredere fiiască, și încrederea este răsplătită cu prisosință, pentru că spune marele apostol Pavel: „Nu lepădați dar încrederea voastră, care are multă răsplătire” (Evrei 15,35). Încrederea nu este potrivnică smereniei, ci trebuie să o însoțească totdeauna, pentru că fără încredere, smerenia este fățărnicie, și încrederea fără smerenie este îndrăzneală neîngăduită.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Din rugăciune ne vine răbdarea pentru a suporta greutățile și putere de a stărui în efortul pentru învingerea lor;
  2. Celui care se roagă (preot, enoriaș, monah), din rugăciune îi vine liniștea, răbdare, nădejde, înseninare, oricare ar fi necazurile care îl învăluie;

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

 

În data de 23.05.2022 la Parohia ,,Sfântul Gheorghe”- Gulia, păstorită de către părintele Lucian Tataru din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.

După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Sfânta Liturghie. İmportanţa ei în actualitate şi implicarea conştientă a preotului şi a credincioşilor” susținută de către părintele Lucian Tataru.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Sfânta Liturghie a constituit și constituie mijlocul de comuniune cu Mântuitorul Hristos. De aici reiese strânsa legătură cu istoria sfântă a vieții și lucrării Mântuitorului. Ea reproduce și actualizează în chip deplin jertfa de pe Cruce a Mântuitorului, care este centrul activității Sale de răscumpărare. Între jertfa Mântuitorului de pe Cruce și jertfa de pe altar este o adevarată identitate; este una și aceeași, căci și una, și cealaltă sunt săvârșite de Mântuitorul, materia ei este aceeași (Trupul și Sângele Mântuitorului), iar primitorul este Dumnezeu în Treime. Deși este una și aceeași cu jertfa de pe Golgota, jertfa euharistică se deosebește prin faptul că ea este nesângeroasă, având înfățișarea văzută a pîinii și a vinului. Ea nu este un nou act de jertfire fizică și dureroasă a lui Hristos, întrucat Hristos, odata înviat, nu mai moare, momentul în care se întalnesc cele două jertfe, se identifică și se contopesc într-una singură, este prefacerea în Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului. În slujba Sfintei Liturghii distingem două acte sau momente principale deosebite, în strânsă legatură unul cu altul. Pe de o parte, este jertfa prin care se sfințesc darurile, iar pe de altă parte, taina prin care se sfințesc credincioșii, prin împărtășirea efectelor jertfei. Sfânta Liturghie și Jertfa Euharistică sunt o formă de prelungire în timp, de actualizare sau de perpetuare în mijlocul nostru a prezenței lui Hristos, Cel jertfit odată pentru totdeauna, reprezintă multiplicarea în timp și spațiu a jertfei Lui și prilej de aplicare personală a roadelor jertfei. Prin aceasta, ea devine spațiul consacrat în care Mântuitorul se află veșnic împreună cu noi și prin care își împlinește făgăduința făcută ucenicilor: Iătă Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului (Matei 28, 20)”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Participarea la Sfânta Liturghie și la viața liturgică a Bisericii este semnul creștinatății noastre și expresia apartenenței la Biserică. Vom putea avea o participare reală, conștientă și luminată, asemenea primilor creștini, doar în măsura în care vom pătrunde în sensul, scopul și rostul ei în viața noastră;
  2. Pentru unii dintre noi participarea la Sfânta Liturghie se concretizează prin aducerea darurilor de pâine și de vin, prin oferirea răspunsurilor liturgice, pentru alții prin împărtașirea frecventă cu Sfintele Taine, prin promovarea rugaciunii comune a Bisericii, prin primirea Cuvantului Dumnezeiesc;
  3. Maxim Mărturisitorul spune: „Tot creştinul trebuie să se afle des în Sfânta Biserică şi să nu lipsească niciodată de la Sfânta Liturghie săvârşită în ea, pentru Sfinţii Îngeri care sunt de faţă şi scriu de fiecare dată pe cei ce intra şi se înfăţişează lui Dumnezeu şi care fac rugăciuni pentru ei;

 În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

 

În data de 26.05.2022, la Parohia „Sfinții Arhangheli” – Sasca Mare, păstorită de către părintele Ungureanu Simion Vasile, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul:

„Rugăciunea – mijloc de a dobândi Duhul Sfânt. Metode practice pentru intensificarea rugăciunii”, care a fost susținută de către părintele Ungureanu Simion Vasile de la Parohia: „Sfinții Arhangheli” – Sasca Mare.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Despre rugăciune, în general, se pot spune foarte multe lucruri menite să elucideze dileme ale scepticilor cu privire la rolul ei în viaţa omului, modul în care se practică şi rezultatele practicării ei. Şi dacă ar fi să căutăm un sinonim pentru rugăciune, cel mai potrivit ar fi VIAŢĂ. De ce viaţă? Pentru că acceptarea ei în viaţa noastră şi practicarea ei intensă au ca rezultat dobândirea Vieţii veşnice.

Ca orice lucru, și rugăciunea are două laturi sau aspecte. „Modul practic” se opune modului ,,teoretic” (contemplativ), care se raportează unul la celălalt ca ,,litera” şi ,,duhul”, care îi conferă acesteia ,,sensul”. Ambele „moduri” sunt deci inseparabile unul de celălalt. Unul şi acelaşi ,,Iacob” este cel ce mai întâi slujeşte şapte ani pentru neiubita ,,Lea”, simbol al ,,făptuirii” ostenitoare, şi apoi încă şapte ani pentru dorita ,,Rachela,” simbol al contemplaţiei. Dacă ,,modul teoretic” al rugăciunii constă în contemplarea (sau cunoaşterea) Dumnezeului treimic şi a creaţiei Sale, ce trebuie înţeles prin ,,modurile practice”? Ea este parte integrantă a ceea ce Evagrie numeşte ,,făptuire”.

Stim că nimic nu-L bucură mai mult pe Bunul Dumnezeu decât omul care se roagă şi care Îi cere ajutorul.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. O rugăciune care se opreşte la nivelul minţii (al creerului) fără să angajeze inima, rămâne o rugăciune pur raţională, seacă, sterilă. Ea nu aduce bucurie şi pace în suflet, ci, mai degrabă oboseală şi plictiseală;
  2. Pentru ca mintea să coboare în inimă şi odată cu ea rugăciunea, trebuie să ne rugăm cu multă atenţie, cu evlavie şi cu smerenie, recunoscându-ne starea de păcătoşenie. Trebuie de asemenea să ne rugăm ca Dumnezeu Însuşi să ne dea darul rugăciunii. Căci rugăciunea adevărată este un dar al lui Dumnezeu;
  3. Rugându-ne regulat şi cât mai des, mintea se va obişnui cu rugăciunea şi va fi tot mai atentă la ceea ce face. Rugăciunea va câştiga astfel în calitate şi va deveni o rugăciune curată, netulburată de gânduri străine. Ea va „coborî” odată cu mintea în inimă şi va lucra la refacerea unităţii ei. Important este ca la rugăciune să ne concentrăm atenţia la cuvintele rostite sau gândite pentru ca mintea să nu se împrăştie în altă parte, ci să „coboare” în inimă. Orice rugăciune trebuie să tindă să devină o rugăciune a inimii, adică să angajeze inima pentru că în inimă se concentrează toată fiinţa noastră.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”

 

În data de 26.05.2022 la Parohia ,,Sfinții Arhangheli”- Râșca, păstorită de către părintele Ioan Dănilă din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.

După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, a urmat meditația cu titlul: „Elemente deviante și pseudo-tradiții în practica rugăciunii personale/comunitare”, care a fost susținută de către părintele Daniel Ciofu de la parohia „Sfinții Arhangheli”- Râșca.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Pornind de la ideea raportului dintre „Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă”, voi prezenta unele învățături și practici, care deși îngreuiază evlavia unor creștini ortodocși, totuși nu țin de Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe. În general, aceste noi „experiențe religioase” reprezintă un adaos păgubos la tradiția creștin-ortodoxă, uneori sfidând chiar bunul simt elementar și prin aceasta discreditând Ortodoxia însăși.

De aceea, se cuvine nouă a le cunoaște și a le combate, demonstrându-le iraționalitatea lor de principiu și inutilitatea lor într-o viață duhovnicească echilibrată. „Credinciosul angajat de dezechilibrul său într-o experiență falsă stabilește relații arbitrare între cauze și efecte, face abstracție de corelația obiectivă și rațională dintre fenomene și se antrenează în excese și generalizări unilaterale. Mizează pe false intuiții și principializează sentimente nebuloase, accentuând până la exclusivitate pe afectivitate în dauna vieții raționale, a simțirii raționale de care vorbesc Părinții. Ortodoxia a pus un accent deosebit pe paza mintii și a inimii, pe introducerea mintii în inimă care are și acest sens de colaborare a intelectului cu simțirea.”

 Plecând de la acest dezechilibru duhovnicesc între rațiune și simțire, între cunoașterea și împroprierea trăirii Tradiției Bisericii, credinciosul angajat în false experiențe mistice se îndepărtează de reperele unei vieți religioase sănătoase, luându-și libertatea nu numai de a-și crea alte repere (cele proprii îi devin singurele normative) ci și de a și le propaga între credincioșii apropiați lui. Cunoașterea Tradiției ortodoxe autentice, așadar, ferește pe orice credincios ortodox de excese, de exagerări și de erori, uneori chiar fatale, în calea mântuirii personale și comunitare prin Biserică.”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Toate aceste „tradiții și libertăți” fals religioase trebuie demascate și prevenite prin catehizarea credincioșilor în dreapta și autentica credință creștină, prin educarea unui discernământ minimal care să le permită oamenilor observarea abuzului și a exagerărilor evlavioase;
  2. Orice inovație, orice abatere de la Sfânta Scriptură și de la Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe, orice „tradiție” și orice „libertate” care iese din cadrul cumințeniei Ortodoxiei, este limpede străină de Duhul Adevărului și deci nu duce la Adevăr, nu duce la mântuire. Mai mici sau mai mari, mai autohtone sau mai exotice, mai restrânse sau mai răspândite, formele eronate de evlavie, înainte de a se încetățeni ca „tradiții”, trebuie evitate și eliminate fără rezerve;
  3. Ortodoxia pune totdeauna în lumină Adevărul ca Persoană, pe Mântuitorul Iisus Hristos și iubirea Lui de oameni prezentă și între credincioși, în Biserică, în rânduielile ei sfințitoare și mântuitoare;

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

 

În data de 01.05.2022 la Parohia „Sfântul Dimitrie”- Mihăiești, păstorită de către părintele Florin Axinia din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat tratarea temei:

„Isihasmul o alternativă isihastă în fața secularizării” susținută de către părintele Florin Axinia de la Parohia „Sfântul Dimitrie”- Mihăiești.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

„Cuvântul ,,isihasm”, specific spiritualității orientale, tradus în greaca profană prin ,,liniște, tăcere, odihnă, pace”, cu referire la starea unui suflet care a dobândit atât pacea exterioară, cât și pe cea interioară, calmul și tăcerea, având și sensul de ,,solitudine, viață în izolare, retragere solitară”. În Sfânta Scriptură, termenul este folosit în sensurile din greaca profană, dar primește și o altă conotație ,,negativă”, ,,a tăcea” (Pildele lui Solomon 11,12: ,,Omul cu bună chibzuială tace”; Faptele Apostolilor 22,2: ,,Și auzind că le vorbea în limba evreiască, au făcut mai multă liniște și le-a zis…”) sau a se abține de la orice lucrare inutilă, a se odihni ( Pildele lui Solomon 7,11; Plângerile lui Ieremia 3,26). De la începuturile monahismului, chiar de la Părinții pustiei, monahii răsăriteni au valorizat isihia, pacea sufletului, obținută prin înstrăinarea de lume și stăpânirea simțurilor și a patimilor, considerând că este mijlocul potrivit prin care sufletul se deschide lui Dumnezeu și se unește cu El prin rugăciunea neîntreruptă.

Această stare a sufletului se dobândește treptat, anevoios, în urma unor renunțări și în anumite condiții, la capătul unei îndelungate și curajoase asceze. Isihia exterioară este o condiție a isihiei interioare; întrucât pacea sufletului nu se poate dobândi decât în mod excepțional în mijlocul mulțimii zgomotoase, monahii răsăriteni au considerat că este necesară retragerea în pustiu, înstrăinarea de lume, anahoreza, care favorizează rugăciunea și contemplarea. ,,Isihastul este acela care fuge de lume fără ură”(Sfântul Ioan Scărarul, Scara, 27, p. 382).”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Dacă secularismul înseamnă îndepărtarea de Dumnezeu și încrederea în sine și în cele materiale, ca fiind în prim plan, isihasmul ne transmite mesajul scripturistic: „Fără de Mine, nu puteți face nimic!” sau cum spun Părinții Bisericii: „Dumnezeu este Totul, iar fără Dumnezeu, totul e nimic!”;
  2. Dobândirea păcii lăuntrice este totala lipsă de griji, înțeleasă nu ca o nepăsare sau neglijență, ci ca o încredințare deplină în purtarea de grijă a lui Dumnezeu și o preocupare de a îndepărta orice pricină de frământare, orice risipire a inimii. Putem concluziona că starea de „isihie” trebuie lucrată și dobândită, nu doar de anahoreți, ci și de mirenii din lume.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

 

În data de 23.05.2022, la Parohia „Sfinții Apostoli” Herla, păstorită de către părintele Constantin Pica, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Părintele Petru Corduneanu.

După săvârșirea Acatistului Sfinților Apostoli a urmat meditația cu titlul: „Elemente deviante și pseudo-tradiții în practica rugăciunii personale/comunitare” care a fost susținută de către părintele Constantin Pica de la Parohia „Sfinții Apostoli” Herla.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Promotorii unor învățături și practici noi, străine de Tradiția și de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt oameni adesea ei înșiși nelămuriți în probleme de credință și de viață bisericească. Alteori ei sunt de-a dreptul impostori care folosesc minciuna ca metodă de îmbogățire materială și de alterare a bunei credințe a oamenilor cu care vin în legătură.

Omul duhovnicesc cu adevărat nu-și face și nici nu încurajează la alții reclama propriilor virtuți; „poziția sigură în spiritualitatea ortodoxă este cea din smerenie; aceasta e de fapt și criteriul ei absolut. Cei care au fost și au rămas în smerenie, au putut să se bucure de daruri duhovnicești reale, au putut să le păstreze și au putut folosi și pe alții cu dânsele. Pe aceștia îi impune Însuși Duhul Adevărului, Duhul Bisericii întregi, Care lucrează prin ei, Duh care respiră nevăzut și discret prin toată lucrarea lor, iar sentimentele pe care le angajează în credincioși nu cad sub cenzura îndoielii. Dacă un asemenea om are și o vocație misionară, el o întreprinde cu sfat, fără grabă, desfășurând-o progresiv, în timp, fără publicitate, fără „eu” la orice pas și fără adunare de partizani”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Biserica nu trebuie să tolereze sau să aștepte maturizarea cazurilor de fals misticism; extinderea unor asemenea cazuri poate genera consecințe greu de înlăturat pe măsură ce timpul trece. Se pot forma deja tradiții populare neortodoxe care pot genera secte și chiar erezii;
  2. Dacă în evlavia sănătoasă atenția omului este centrată pe relația lui de iubire cu Dumnezeu și cu semenii, pe prețuirea celuilalt prin smerirea de sine, în evlavia mincinoasă, în centru nu mai e Dumnezeu ci propria persoană închisă în sine, suficientă de sine, separată de semeni prin mândrie;
  3. Tradiția autentică de spiritualitate românească s-a păstrat în cumințenie, în omenie, în lumină și în simplitate, pe când falsele tradiții (amestecate cu superstiții, cu practici de magie populară) imprimă omului o agitație, o atmosferă ocultă, întortocheată, o imagine răsturnată despre om – comunitate – lume – Dumnezeu, străină Ortodoxiei.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”

În data de 29.05.2022, la Parohia „Sfânta Treime”- Dolheștii Mari, păstorită de către părintele Gabriel Sava din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Dorin Țăranu.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Rugăciunea, mijloc de dobândire a Duhului Sfânt”, care a fost susținută de către părintele Gabriel Sava de la Parohia „Sfânta Treime”- Dolheștii Mari.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„Rugăciunea este atât de tare și puternică, încât poți să te rogi și să faci ce vrei, căci rugăciunea te va povățui spre adevărata și dreapta lucrare. Ca să fii plăcut lui Dumnezeu nu ai nevoie de nimic altceva decât să iubești. „Iubește și fă ce vrei” spune Fericitul Augustin, căci cine iubește cu adevărat, Acela nu poate și nu vrea să facă ceva ce nu este plăcut ființei iubite. Cum însă rugăciunea nu este decât revărsarea și lucrarea dragostei, atunci se poate spune cu toată dreptatea despre ea același lucru: pentru mântuire nu e nevoie de nimic altceva decât de rugăciune neîncetată. Roagă-te și fă ce vrei, și vei atinge țelul rugăciunii, vei dobândi luminarea prin ea.”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Rugăciunea deasă, chiar atunci când nu iei seamă de cererea pe care o faci, nu va rămâne fără rod, pentru că în ea însăși se află o putere plină de dar: „Sfânt este Numele Lui, și oricine va chema Numele Domnului se va mântui”;
  2. Rugăciunea biruiește patimile și le va dărâma, în timp: „Căci mai mare este Cel ce e în voi decât cel ce este în lume”.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

În data de 26.05.2022, la Parohia „Sfântul Gheorghe” – Boura, păstorită de către părintele Iulian Mihăilă, din Protopopiatul Fălticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de Părintele Mircea Martiniuc.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșilor”, care a fost susținută de către părintele Iulian Mihăilă de la parohia „Sf. Gheorghe” Boura.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: 

„Liturghia este lucrarea poporului dreptcredincios pentru a preamări pe Dumnezeu, dar și lucrarea lui Dumnezeu pentru a sfinți poporul dreptcredincios. Înainte de începerea Sfintei Liturghii, diaconul zice: „Vremea este să facem Domnului”, dar același verset (Psalm 118, 126) se poate traduce ,,vremea este ca Domnul să lucreze” pentru noi. Este deci posibilă o dublă traducere, ceea ce înseamnă un dublu conținut duhovnicesc al Sfintei Liturghii, ca lucrare publică, și anume, lucrarea poporului pentru preamărirea lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu pentru sfințirea poporului.

Prin Sfânta Liturghie se realizează cea mai vie legătură duhovnicească a lui Hristos cu Biserica Sa, cea mai bogată comunicare și cea mai intensă comuniune dintre Hristos – Capul Bisericii și Biserica Sa, care este Trupul Său tainic, templu al Sfântului Duh, casă și popor al lui Dumnezeu – Tatăl, prin care se dăruiește Bisericii Sale viață veșnică, după cum ne arată Mântuitorul Iisus Hristos, în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Ioan: ,,Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6, 54).”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Comuniunea liturgică se bazează pe „unirea credinței” care leagă pe preoți și credincioși în aceeași mărturisire de credință în Dumnezeu. Pentru realizarea acestei comunități de duh și de credință sunt întocmite o mare parte din rugăciunile Liturghiei;
  2. Ideea de jertfire permanentă pentru mântuirea omenirii, pe care o înfățișează Liturghia ca lucrare a lui Hristos prin preoția instituită sacramental, este un îndemn necontenit și pentru noi de a face din viață o dăruire pentru binele și prosperitatea semenilor noștri;
  3. Toate Tainele Bisericii implică preoția sacramentală, adică pe episcop și preot, dar în mod plenar și direct Sfânta Euharistie, lăsată ca poruncă Apostolilor, urmașilor lor, și preoților (Luca 22,19). Euharistia și Hirotonia merg împreună și se explică reciproc datorită lui Hristos Care rămâne în veac, Arhiereul nostru la Tatăl.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat Arhid. Cristian-Valentin Diaconu