Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna aprilie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 27.04.2022, la Parohia „Sf. Ap. Petru și Pavel”- Rădășeni, păstorită de către părintele Constantin Aioanei, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de Părintele Daniel Cojocaru.
După săvârșirea Acatistului Învierii Domnului ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Rugăciunea – mijloc de a dobândi Duhul Sfânt. Metode practice pentru intensificarea rugăciunii”, care a fost susținută de către părintele Constantin Aioanei de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Rugăciunea este legătura oamenilor cu Dumnezeu. Dacă ținem seama de persoana care săvârşește rugăciunea, de numărul persoanelor care iau parte la ea, de locul unde se face și timpul când se săvârşeşte, atunci deosebim două feluri de rugăciune: Rugăciunea particulară și rugăciunea comună sau a Bisericii. Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare credincios singur, sau împreună cu ai săi, sau cu alți credincioși, în orice loc, în orice timp și citită sau spusă pe de rost, după alcătuirea gata făcută, dintr-o carte de rugăciuni, sau chiar scoasă din taina inimii. Rugăciunea este ridicarea minții și voii noastre către Dumnezeu, Evagrie Monahul ne spune că «rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu». De aceea se cuvine ca atunci când stăm de vorbă cu Dumnezeu, adică atunci când ne rugăm, să alungăm din gândul nostru orice grijă și să îndreptăm toate puterile noastre numai la Dumnezeu, astfel rugăciunea devine binecuvântarea omului și a naturii, spre slava lui Dumnezeu.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Oamenii vor să dobândească raiul, însă evită rugăciunea și osteneala;
- Raiul este Împărăția lui Dumnezeu. Cine confundă raiul cu un loc lipsit de griji, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”, și unde îți poți împlini dorințele fără a te mai teme de moarte, nu a înțeles credința creștină;
- A crede și a te ruga lui Dumnezeu înseamnă a vorbi cu El așa cum Domnul o cere. Sfânta Scriptura este plină de povățuiri legate de rugăciune. Este de neînțeles cum de există creștini care știu foarte bine ce valoare are rugăciunea, creștini care se pricep să le vorbească altora despre rugăciune și totuși ei înșiși nu se roagă. Viața creștină fără rugăciune este viață păgână.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Ierarh Dosoftei”
În data de 11.04.2022 la parohia ,,Adormirea Maicii Domnului”- Rotunda, păstorită de către părintele Mihai Ursuleasa din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea Vecerniei, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Canonul de rugaciune al preotului şi importanţa acestuia” susținută de către părintele Mihai Ursuleasa.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Săvârşirea Sfintei Liturghii este actul sublim pe care îl poate săvârşi preotul în cadrul misiunii lui sacramentale. Dacă celelalte slujbe, ca Vecernia sau Utrenia, pot fi oficiate de preot şi fără o pregătire specială, lucrul acesta nu este posibil pentru Sfânta Liturghie.
În timpul slujirii Sfintei Liturghii, preotul vine în contact nemijlocit cu Însuşi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, pe care el îl atinge, îl poartă în mâini şi îl consumă sau îl împarte credincioşilor. Este de la sine înţeles că, pentru o astfel de înfricoşătoare împreună-petrecere a credinciosului cu Dumnezeu, preotul nu se poate înfăţia oricum. Oare cine ar cuteza să se prezinte în chip necuviincios în faţa acelora de care atârnă soarta lui pe pămant? Cu atât mai mult, nu ne putem înfăţişa înaintea lui Dumnezeu fără cuvenita „haină de nuntă”, pe care trebuie să o îmbrace tot cel ce e poftit la ospăţul Stăpânului. Şi dacă Pravila bisericească impune chiar credincioşilor de rând o riguroasă şi îndelungată pregătire trupească şi sufletească în vederea împărtăşirii cu Sfintele Taine, cu atât mai mult se impune deci slujitorilor de cele Sfinte o asemenea pregătire, deoarece ei sunt obligaţi să se impărtăşească ori de câte ori oficiază Sfânta Liturghie.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Toate aceste măsuri de pregătire ale preotului slujitor sunt menite să creeze, în fiinţa sacerdotului, acea ambianţă, atmosferă sau dispoziţie sufletească de elevaţie, de smulgere din preocupările terestre şi cotidiene; cu ajutorul lor, liturghisitorul se izolează oarecum de restul lumii, se dezlipeşte treptat de cele pământeşti, pentru a se putea apropia, în aceeaşi măsură de Dumnezeu, Căruia pregăteşte să-I slujească.
- ,,Apropiindu-se de altar şi săvarşind Taina, (preotul) dezbracă, ca să spunem aşa, natura umană; luând odăjdiile sacerdotale, se îmbracă сu ele şi chiar prin aceasta se detaşează temporar de această lume pentru a atinge sanctuarul Sinaiului”, după cum frumos afirma teologul rus Serghei Nikolaievici Bulgakov.
- Pregătit astfel sufleteşte şi trupeşte, preotul poate păşi împăcat spre Sfântul Altar spre a săvarşi, cu vrednicie şi după cuviinţă, Sfânta Jertfă
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 05.04.2022, la Parohia „Sfântul Nicolae”- Cotu Băii, păstorită de către părintele Constantin Ciubotariu, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Treptele rugăciunii și parcurgerea acestora de către preot și enoriașii încredințați”, care a fost susținută de către părintele Constantin Ciubotariu de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„S-au dat multe definiţii rugăciunii ca înălţare a sufletului către Dumnezeu şi a comuniunii şi comunicării cu Dumnezeu. Din foarte multele metafore prin care Părinţii au dat expresie variaţiei şi multitudinii nuanţelor pe care rugăciunea le imprimă sufletului omenesc, Sfântul Ioan din Kronstadt a definit rugăciunea în esenţă ca fiind respiraţia sufletului, hrana şi băutura noastră duhovnicească.
Rugăciunea este şi o virtute, sau chiar izvorul virtuţii. Ca virtute, rugăciunea se învaţă şi în acelaşi timp se formează ca deprindere prin exercitarea ei. Mântuitorul însuşi a arătat că nu orice fel de rugăciune este bine primită de Părintele ceresc, avându-şi eficienţa şi finalitatea optimă. Dovada este şi faptul că Apostolii cer Învăţătorului să-i înveţe cum să se roage. Şi Domnul nu a refuzat, ci i-a învăţat pe ei, şi prin ei pe noi toţi, indicând chiar cuvintele prin care să ne adresăm: Tatălui nostru care este în ceruri…”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Nevoia de rugăciune a omului credincios este în afară de orice îndoială. Cu cât este mai puternică credinţa, cu atât este mai puternică şi nevoia de rugăciune;
- Evagrie Ponticul ne arată că trebuie să ne rugăm cu frică şi cu cutremur şi cu luare aminte pentru că stăm înaintea lui Dumnezeu stăpânul tuturor Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor. „Dacă de omul împărat te apropii cu frică şi cu cutremur şi faci rugăciunea cu luare aminte cu cât mai vârtos trebuie să ne înfăţişăm la fel înaintea lui Dumnezeu stăpânul tuturor şi al lui Hristos împăratul împăraţilor şi domnul domnilor făcându-I în acelaşi fel rugăciunea căci Lui îi slujeşte cu frică şi cu cutremur toată mulţimea şi ceata duhovnicească a îngerilor şi pe El îl laudă cu cutremur prin cântare necontenită”.
- Cu cât rugăciunea este mai puternică, frica piere şi omul este mai aproape de Dumnezeu, iar frica de Dumnezeu dă curaj de a birui orice frică de pe pământ. Ţinerea minţii în vremea rugăciunii surdă şi mută însemnează în viziunea lui Evagrie Ponticul o adevărată luptă: „Luptă-te să îţi ţii mintea în vremea rugăciunii surdă şi mută şi te vei putea ruga”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 13.04.2022 la Parohia ,,Pogorârea Sfântului Duh”- Bogdănești, păstorită de către părintele Marcel Ursuțu din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșilor”, care a fost susținută de către părintele Marcel Ursuțu de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Când vorbim despre Sfânta Liturghie, trebuie să aducem un elogiu înaintașilor ostenitori în ogorul cercetărilor liturgice, Simeon Tesaloniceanul, Cabasila, Vintilescu, Braniște, Schmemann și Stăniloae și să recunoaștem că este greu să mai spunem ceva nou despre această ,,taină a tainelor” cum o numesc sfinții părinți la unison.
Din experiența pastoral-liturgică, dar și din cea didactică, am constatat cel puțin două lucruri care determină o înțelegere parțială din partea credincioșilor a Sfintei Liturghii și, în consecință, o participare defectuoasă, care nu poate duce la îmbogățirea spirituală dorită și posibilă. Astfel, există o categorie de credincioși care, neînțelegând caracterul comunitar al Sfintei Liturghii, dezvoltă în timpul acesteia, un fel de cult particular, detașându-se de tot ceea ce se desfășoară în lucrarea harică a sfintei slujbe. În acest context, se întâmplă ca această categorie de credincioși, în cele mai importante momente ale Sfintei Liturghii, să fie preocupată în a-și realiza cultul individual zilnic. Pe de altă parte, există o categorie de credincioși, de regulă intelectuali, care se plânge de faptul că nu toate părțile componente ale Sfintei Liturghii li se par inteligibile în desfășurarea lor, sau au dubii privind legătura Sfintei Liturghii de astăzi cu cea din perioada apostolică sau patristică.
Așadar, trebuie nu doar să ne amintim drama Răscumpărării, ci să o retrăim conștient prin implicarea totală în comuniune cu întreaga Biserică”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- În fiecare Dumnezeiască Liturghie este actualizată pătimirea pe Cruce și Învierea cea aducătoare de viață a Domnului nostru Iisus Hristos; dulcea noastră izbăvire, lumina sufletelor noastre întunecate, prin care este curățit orice suflet păcătos;
- Foarte important este ca poporul lui Dumnezeu să realizeze necesitatea unei participări cât mai vii, cât mai înflăcărate și mai autentice la Dumnezeiasca Liturghie, pentru schimbarea si îndumnezeirea făpturii umane;
- Biserica înseamna: popor, preot slujitor și Sfânta Masă, adică Sfânta Liturghie. Pe aceasta din urmă n-au gândit-o și n-au alcătuit-o oamenii, nici chiar Sfinții Apostoli. Ea este Taina Dumnezeiască negrăită, necuprinsă, neegalată, pe care a întemeiat-o și vestit-o Însuși Domnul Iisus Hristos, în seara Joii celei Mari.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 29.04.2022 la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”- Botești, păstorită de către părintele Bogdan Ivănuș din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat tratarea temei:
„Treptele rugăciunii și parcurgerea acestora de către preot și enoriașii săi” susținută de către părintele Bogdan Ivănuș de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„În fața lui Dumnezeu nu contează cantitatea, ci străduința, o intensitate în străduintă, pentru că toți ne străduim într-un fel. Dacă iți dorești să faci o rugăciune și nu o faci cum trebuie Dumnezeu primește silința ta.
Putem spune că prima treaptă a rugăciunii pornește din familie. Au fost foarte mulți oameni îmbunătățiți în rugăciune, care nu de multe ori au afirmat că atunci când erau copii mama ne ducea la biserică.
Copii fiind îi spuneam mamei că ne dor picioarele, că vrem să ieșim afară și mama ne zicea: Mă voi nu știți ce înseamnă rugăciunea și nu știți să vă rugați lui Hristos, dar durerea picioarelor voastre este rugăciunea voastră către Dumnezeu. Asta-I rugăciunea voastră când te dor picioarele pentru Hristos. Să-ți obosească trupul pentru Hristos, că nu știi să te rogi, că ești copil.
Dacă preotul are o viață duhovnicească corectă cu demnitatea misiunii pentru care a fost chemat și trimis în parohie, atunci și enoriașii săi se vor ridica încet, încet la un nivel de rugăciune corect și sincer, iar Biserica se va umple de creștini, care vor experimenta diferite trepte de rugăciune.
În Biserică este credința cea adevărată pe care noi o practicăm, pe cât ne stă în putință și demonii ne înconjoară din toate părțile și lovesc acolo unde este mai mare sensibilitatea noastră spirituală; pentru că strecoară îndoiala, strecoară gândul că degeaba te rogi, că ai ceva mai bun de făcut sau îți strecoară gândul că rugăciunea aceasta nu va fi ascultată, dar dacă stăruim, situația se schimbă”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspect:
- Să strigăm și noi ca slujitori ai Sfintelor Altare către Dumnezeu atunci cand avem nevoie, atunci când grija față de enoriașii noștrii ne preocupă dar nu mai avem soluții pentru a-i aduce spre adevărata credință;
- Rugăciunea este intimitatea fiecăruia dintre noi cu Dumnezeu. Prin rugăciune comunicăm cu Dumnezeu, ne apropiem de El și câștigăm cel mai de preț lucru: mântuirea!
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 29.04.2022, la Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – Brăiești, păstorită de către părintele Vasile Loghin, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Părintele Petru Corduneanu.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Rugăciunea, mijloc de a dobândi Duhul Sfânt” care a fost susținută de către părintele Vasile Loghin de la Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – Brăiești.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Orice faptă bună făcută pentru Hristos dă harul Duhului Celui Sfânt, dar cel mai mult îl dă rugăciunea, pentru că ea ne este întotdeauna la îndemână ca unealtă pentru dobândirea harului Duhului. Poate că aţi vrea să mergeţi la biserică, dar fie că nu este biserică în locul acela, fie că slujba s-a terminat. Aţi vrea să daţi milostenie unui sărac, dar fie că nu-i nici un sărac prin preajmă, fie că nu aveţi ce să daţi. Aţi vrea să vă păziţi fecioria, dar nu aveţi putere să vă împliniţi această dorinţă fie din pricina alcătuirii (constituţiei) voastre, fie din pricina curselor vrăjmaşului, cărora din omenească neputinţă nu le puteţi sta împotrivă. Aţi vrea să faceţi vreo altă faptă bună pentru Hristos, dar tot nu aveţi putere sau nu aflaţi prilej. Iar rugăciunea nu este atinsă de nimic din aceste piedici: oricine – bogat ori sărac, de vază ori de rând, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos – se poate ruga oricând .
Rugăciunea autentică, cea care ne uneşte cu Cel de Sus, nu este altceva decât lumina şi puterea care se pogoară asupra noastră din ceruri. Prin esenţa ei ea transcende planul nostru uman. În lumea aceasta nu există pentru ea izvor de energie. Dacă eu mă hrănesc bine pentru ca trupul meu să fie puternic, atunci carnea mea se răzvrăteşte, si cerinţele ei se măresc, ea nu vrea să se roage. Dacă eu îmi smeresc trupul cu post peste măsură, atunci, după un oarecare timp, printr-o dureroasă abţinere, se creează un teren prielnic pentru rugăciune, dar trupul slăbeşte şi refuză să urmeze duhului. Dacă eu mă aflu într-o societate de oameni de bună condiţie, încerc câteodată sentimente de mulţumire sufletească, altădată împărtăşesc o nouă experienţă psihică sau intelectuală, dar foarte rar se întâmplă să primesc un impuls pentru rugăciune adâncă. Dacă sunt dăruit mintal pentru o muncă intelectuală serioasă sau pentru creaţia artistică, atunci succesele mele pot fi prilej de slavă deşartă şi este cu neputinţă să aflu adâncul inimii, locul rugăciunii duhovniceşti.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Adevărata rugăciune este legătura cu Duhul Dumnezeiesc Care Se roagă întru noi; El înalţă duhul nostru la starea de contemplare a veşniciei. Asemenea harului care se pogoară de Sus, rugăciunea depăşeşte firea noastră pământească;
- A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhnire, îndoiala, frică, neputinţă, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de condiţiile existenţei noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii adevărate;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie de la Eghina”
În data de 04.04.2022, la Parohia „Cuvioasa Paraschiva”- Dolheștii Mari, păstorită de către părintele Iustin Vrabie din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Dorin Țăranu.
După săvârșirea unei rugăciuni a urmat meditația cu titlul: „Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia”, care a fost susținută de către părintele Iustin Vrabie de la Parohia „Cuvioasa Paraschiva”- Dolheștii Mari.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Nu se poate concepe o trăire duhovnicească deplină a preotului fără o pravilă de rugăciune zilnică. Și cum ar trebui să fie aceasta? Cât de lungă sau scurtă? Ce rugăciuni să conțină? Cum să ne asigurăm că rugăciunea zilnică nu devine formală? La ce să acordăm o atenție deosebită? Ce greșeli să evităm? Și în ce constă esența citirii unui canon de rugăciune?
Să începem cu faptul că fiecare preot ar trebui să aibă un duhovnic. Și cu sfatul și binecuvântarea duhovnicului, el trebuie să-și stabilească un program de rugăciune zilnică. Este întotdeauna ceva individual și nu există o regulă generală. Această sfătuire trebuie să tină cont de gradul de libertate și de alegere personală a celui care a întrebat. Apoi, volumul de muncă al preotului este de așa natură încât uneori, nici atunci când trebuie să-și citească Rânduiala pentru Sf. Împărtășanie, nu are întotdeauna suficientă putere.
La săvârșirea unui canon de rugăciune ținem cont de trei principii: cantitatea, perseverența și calitatea.
- Cantitatea. Orice lucru făcut cu măsură înfrumusețează pe om, atât în activitatea pământească, cât și în cea duhovnicească. Găsirea „căii de mijloc” este foarte importantă. În împlinirea pravilei de rugăciune, această „cale împărătească” este importantă și relevantă.
- Perseverența. Să fim stăruitori în rugăciune. Aceasta este porunca apostolului Pavel: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni. 5,17). Succesul oricărei lucrări depinde de râvna și stăruința noastră, dar nu numai. Trebuie să ne amintim că suntem doar împreună lucrători cu Dumnezeu. „Astfel nici cel ce sădește nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească.” (1 Corinteni. 3,7).
- Calitate. Mai puțin, dar mai bine. De acest lucru ar trebui să ne amintim toți atunci când ne angajăm la o anumită rânduială de rugăciune. Conform Sf. Părinți, două indicii condiționează calitatea rugăciunii: atenția minții și zdrobirea inimii”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Preoția este frumoasă în toată slujirea și sub toate aspectele ei. Toate activitățile desfășurate de preot în parohia sa sunt de mult folos, dar pe lângă acestea, fiecare preot trebuie a avea în sine și cu sine starea duhovnicească – duhul rugăciunii. Cuviosul Nil zice: „Fericit este acela care niciodată nu încetează a se ruga. Tu, preotul lui Dumnezeu, prin glasul rugăciunii tale să cuprinzi picioarele nevăzute ale lui Dumnezeu și atunci inima ta cea întinată se va preface într-o comoară de aur neprețuit, într-un jertfelnic al Domnului”.
- Să ne străduim cu dragoste a ne apropia de Domnul, cu toată inima și cu tot sufletul, în toată vremea și în tot ceasul, cu o adâncă conștientizare a neputinței noastre – și apoi orice am zice, chiar și cea mai simplă și mai mică rugăciune, fără îndoială, prin harul lui Dumnezeu, ne va aduce folos duhovnicesc.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 14.04.2022, la Parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva” – Ciumulești, păstorită de către părintele Mircea Martiniuc, din Protopopiatul Fălticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul „Episcopului Gherasim Putneanul”, coordonat de Părintele Mircea Martiniuc.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul:
„Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia.”, care a fost susținută de către părintele Mircea Martiniuc de la parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva” – Ciumulești.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Prima întrebarea care se pune când vine vorba de un canon de rugăciune este cât de lung ar trebui să fie și ce ar trebui să conțină. Dar se pare, că nu aceasta este întrebarea principală. Și totuși, fără a răspunde la ea, nu putem trece la ceea ce este mai important. Și aici, uneori, ne confruntăm cu o situație paradoxală, când unii preoți nu îndeplinesc nici măcar puținul care trebuie așa cum trebuie, ci caută „canoane și rugăciuni speciale”. Ne comportăm precum un meseriaș grăbit și nepăsător, care fără să îndrepte fundația, caută să ridice pe ea cea mai înaltă clădire posibilă și, în loc să aibă grijă de fiabilitatea fundației, caută cum să construiască din ce în ce mai multe etaje. Este clar cu ce se poate termina o astfel de construcție.
Pentru început, cea mai simplă și, nu mă tem să spun, suficientă rânduială pentru o viață bună și evlavioasă este citirea atentă și smerită a rugăciunilor de dimineață și de seară. Apoi, dacă este posibil, citirea zilnică a unui capitol din Sf. Scriptură, citirea unei catisme, sau mai multe din Psaltire. Cu siguranță vom adăuga aici rugăciuni înainte și după masă, înainte de orice lucrare și de mulțumire, la sfârșitul zilei de lucru și foarte important, deprinderea cu „Rugăciunea lui Iisus”. Restul se poate adăuga la sfatul duhovnicului, iar alegerea aici este cu adevărat bogată. În orice caz, trebuie să luăm aminte ca „mica pravilă” să nu degenereze niciodată într-o simplă formalitate, căreia i ne supunem cu conștiința datoriei, însă fără participare lăuntrică. Libertatea acordată rugătorului are tocmai sensul de a tăia formalismul de la rădăcină și de a conduce adevărata rugăciune la întâlnirea personală cu Dumnezeu „în duh și în adevăr”. Cheia succesului în rugăciunea personală constă în râvna şi conștiinciozitatea pe care preotul o are fată de misiunea sa. Nimic nu poate înlocui rugăciunea și nicio activitate nu este mai de preț decât rugăciunea, fiindcă ea ne dăruiește inspirație și putere pentru a rosti cuvântul frumos și pentru a săvârși fapta bună”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Preotul trebuie să se roage cât mai mult fiindcă rugăciunea aduce multă iubire sfântă în inimă, ne unește cu Dumnezeu cel Milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate și în fiecare frumusețe a creației un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să pregustăm încă din lumea aceasta lumina și bucuria învierii și a vieții veșnice;
- Cu adevărat principalul lucru în orice pravilă de rugăciune este: pocăința sinceră, atenția în rugăciune și încredințarea noastră totală în mâinile lui Dumnezeu.
Rugăciunea este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire fată de Dumnezeu şi de semenii noștri. Este, așa cum au spus sfinții rugători, respirația sufletului”;
- Orice rugăciune, în primul rând, trebuie să fie susținută de o trăire creștinească de zi cu zi, adică de o permanentă atenție la împlinirea poruncilor lui Hristos. Altfel, Domnul răspunde rugăciunii noastre cu aceste cuvinte: „Și pentru ce Mă chemați: Doamne, Doamne, și nu faceți ce vă spun? (Luca 6, 46)
În încheiere, părintele misionar protopopesc Carp Gabriel a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat Arhid. Cristian-Valentin Diaconu
