Personalitate marcantă în istoria Ştiinţelor juridice româneşti, Erast Diti Tarangul s-a născut la 22 decembrie 1900 în Câmpulung Moldovenesc, fiind primul fiul al preotului Orest Tarangul şi al Corneliei (n. David). Întrucât botezul său a fost săvârşit la 4 ianuarie 1901 această dată a fost înscrisă în toate actele oficiale. Mai târziu, şi-a adăugat prenumele Diti, aşa cum i se spunea de mic, pentru a nu fi confundat cu unchiul său Erast Tarangul.
A urmat cursurile Şcolii primare de băieţi, şcoală înfiinţată la insistenţele unchiului său, Erast Tarangul, prefect de Suceava în acea vreme. Apoi a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Liceul Ştefan cel Mare – Suceava, cursuri absolvite cu note maxime, după cum se poate constata din foile matricole păstrate în Fondul Documentar al Liceului Ştefan cel Mare – Suceava.
După obţinerea diplomei de bacalaureat, cu distincţie/ panglică în iulie 1919 urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cernăuţi, susţinând exeamenul de licenţă în 1922. În această perioadă a solicitat înscrierea ca membru cu drepturi depline în Societatea Academică Studenţească Junimea. În 1924 în Aula Magna a Universităţii din Cernăuţi, avea să i se acorde titlul de doctor în drept pentru lucrarea Caracterul juridic al republicilor europene, coordonată de prof. univ. dr. Constantin A. Spulber, ceremonie condusă de către rectorul de atunci al universităţii pr. prof. dr. Valerian Şesan .
La recomandarea conducătorului tezei de doctorat, a primit o bursă de studii la Facultatea de Drept din Bordeaux, pentru specializare în Istoria Dreptului Constituţional şi Administrativ. Lucrarea e absolvire, intitulată Contenciosul în anulare în Franţa şi România , precumşi alte studii de Drept Administrativ, s-au bucurat de apreciere elogioasă a marelui prof. Roger Bonnard.
În 1931 primeşte titlul de docent în Drept Administrativ. După 1940, datorită condiţiilor politice din Bucovina, părăseşte Cernăuţii în mare grabă, şi după o şedere la Suceava şi Iaşi, se stabileşte la Cluj, unde la 4 noiembrie 1947 a fost ales Decan al Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj.
A publicat ucrări de specialitate atât în ţară cât şi în străinătate, precum la Leipzig Paris, Zürich, Bruxelles. Parte din lucrările sale, deosebit de valoroase şi mereu actuale, au început a fi reeditate. A murit la 12 noiembrie 1985, şi conform dorinţelor sale testamentare, a fost înmormântat în Suceava.