- La „o bogăție nedreaptă” (Luca 16, 11) îngăduie și laudă Dumnezeu un „iconom nedrept”? (Luca 16, 8)
Versetul de mai sus pare să creeze multe dileme și este dificil de înțeles, dacă nu îl interpretăm în contextul Vechiului Testament, în special Deuteronom cap. 15. 1-4 „În anul al șaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să ierte datoria și să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău…; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierți. Numai așa nu va fi sărac printre voi”.
Aceste versete au fost întărite de Iisus Hristos atunci când poruncește: „…dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt…” (Luca 6, 34-35).
Vedem că, în Legea Harului, anul sabatic devine o permanență zilnică, adică iertarea datoriei nu se face doar din șapte în șapte ani, ci ori de câte ori este nevoie, iar răsplata va fi primirea apelativului de „fii ai Celui Preaînalt”.
Or, vedem că bogatul din parabola iconomului necredincios nu a respectat Legea dată de Dumnezeu și adună de la slugile sale, împrumutate cu alimente pentru hrană (untdelemn și grâu), datorie peste datorie, strângând astfel o „bogăție nedreaptă”, care produce multe dezechilibre sociale.
Iconomul devine necredincios și nedrept pentru că bogatul este lacom, nemilos, nedrept și de aceea îi „risipește avuțiile”? (Luca 16, 1), conform zicalei: „stăpânul zgârcit face sluga hoață”?; sau se substituie bogatului cu hotărâri personale de diminuare a datoriilor (50%, respectiv 20% – Luca 16, 6-7), ca o formă de solidaritate cu cei îndatorați și neiertați de datorie?; sau săvârșește o acțiune ipocrită, vicleană și nedreaptă, gândită exclusiv în interes propriu?
Întrebări care necesită un răspuns clar, în context biblic.
2. Prietenii din bogăția nedreaptă = săracii miluiți din această bogăție?
Această acțiune „de dreptate” făcută de un iconom nedrept nu era săvârșită exclusiv pentru cei îndatorați, ci pentru sine mai mult, ca să câștige bunăvoința și simpatia datornicilor, ca atunci când va fi dat afară de stăpân „să fie primit în casele lor” (Luca 16, 4).
În acest caz, au de câștigat pe termen scurt datornicii, iar pe termen lung iconomul nedrept, fie aici pe pământ, fie în corturile lor (a săracilor) în ceruri (Luca 16, 9).
Cu toate că fapta iconomului nedrept era în defavoarea stăpânului, „a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii” (Luca 16, 8).
Oare iartă Dumnezeu o incorectitudine, o nedreptate doar de dragul că a fost făcută cu înțelepciune, sau fapta considerată de stăpân ca nedreaptă este de fapt „dreptatea” slugilor care își fac singuri dreptate?
Dilemele se înmulțesc și stupoarea devine și mai mare atunci când Iisus Hristos nu condamnă pe iconomul nedrept, ba dimpotrivă zice: „Faceți-vă prieteni cu bogăția nedreaptă, ca atunci, când veți părăsi viața, să vă primească ei în corturile cele veșnice” (Luca 16, 9). Deci, Iconomul nedrept și-a „îndeplinit planul”, pentru că și-a făcut prieteni din rândul celora, cărora le-a redus datoria și este vrednic de laudă, pentru că a procedat înțelepțește!
„A-ți face prieteni din bogăția nedreaptă” înseamnă să împarți o parte din bogăție la săraci precum Zaheu Vameșul (un alt iconom nedrept), care a primit mântuire casei sale, după ce a împărțit jumătate din averea sa nedreaptă și a dat împătrit înapoi celor pe care i-a nedreptățit.
Deci, prietenii sunt săracii, care vor primi în corturile lor, când vor părăsi viața aceasta cei care-și împart bogăția nedreaptă cu ei, întrucât la Dumnezeu totul poate deveni recuperabil, când există dorință de îndreptare și de pocăință, deoarece „El este bun cu cei nemulțumitori și răi” (Luca 6, 35).
Dilemele dispar dacă citim mai departe că, această pildă are în vedere slujirea lui Dumnezeu prin aproapele cu credincioșie: „Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona” (Luca 16, 13), dar cel care va disprețui pe cel rău și îl va părăsi, chiar dacă i-a slujit mult timp, Dumnezeu îl primește dacă se întoarce, și dacă Îi slujește cu credință, și-L iubește.
O primă concluzie: Dumnezeu ne sugerează că putem trage învățăminte mântuitoare și de la fiii veacului acestuia, care sunt mai înțelepți în neamul lor (de păcătoși), decât fiii luminii (Luca 16, 8), cu condiția, să slujim doar unui Stăpân: Domnului nostru Iisus Hristos.
3. Bogăția dreaptă sau nedreaptă fără milostenie osândește pe vecie
Pentru a întări și mai mult cele spuse, Mântuitorul merge mai departe cu istorisirea biblică, cunoscută sub denumirea: „bogatul nemilostiv și săracul Lazăr”, care nu este o pildă, cum greșit se afirmă, ci redă fidel realitatea actuală a Împărăției cerurilor, care începe aici și acum: „hic et nunc”.
Istorisirea ne arată cum este răsplătită asumarea și purtarea crucii sărăciei și a bolii de către Lazăr, fără cârtire, și cum este osândit bogatul pe veci, din cauza lipsei sale de milă față de Lazăr, sentință ce urmează imediat după judecată particulară (Luca 16, 19-31).
Mântuitorul Hristos spune direct: „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit” (Luca 16, 19) și nu spune că ar fi o pildă, așa cum precizează de fiecare dată, când vorbește în pilde.
A doua concluzie: Este posibil a se face prieteni din „bogăția nedreaptă”, dacă se împarte din ea, de bună voie, în timpul vieții, precum Zaheu Vameșul.
Însă, se poate pierde la moarte, prin nemilostivire, atât bogăția dreaptă (ex. Luca 12, 8 – cel care strică hambarele și le zidește mai mari, datorită rodirii îmbelșugate a țarinii), cât și cea nedreaptă (ex. iconomul cel nedrept), precum și veșnicia cu Hristos. Exemple sunt cei amintiți mai sus, care nu au împărțit din bogăția lor în timpul vieții. De aceea Mântuitorul Hristos ne avertizează: „vine noaptea (moartea), când nimeni nu poate să lucreze” (Ioan 9, 4).
Deci, să fim înțelepți și fiii ai luminii, ca să putem dobândi mântuirea prin miluirea săracilor, cu care se identifică Mântuitorul nostru Iisus Hristos „ca frați ai Mei, prea mici” (Matei 25, 31-46)!
