Între marile familii de cărturari patrioţi ai Bucovinei, dintre care amintim familiile Hurmuzachi, Stârcea, Flondor, Isopescu, ş.a. un loc aparte îl ocupă familia Sbiera.
Născut în Horodnic de Jos la 1 noiembrie 1836 ca al optulea copil din cei zece ai familiei Ana şi Gheorghe Sbiera, primele noţiuni de scris şi de citit avea să le dobândească de la unul dintre învăţătorii ambulanţi ce cutreierau Bucovina între 1843 – 1844. În 1845 este dus la Şcoala primară din Rădăuţi unde alături de fratele său Nicolae va urma cursurile timp de 3 ani, în limba germană.
În anul 1848 se înscrie la Şcoala Normală din Cernăuţi iar peste un an se transferă la Gimnaziul Superior din Cernăuţi, unde l-a avut profesor pe Aron Pumnul. După ce trece bacalaureatul cu calificativul excelent urmează cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Viena, ca bursier al Fondului Religionar Ortodox din Bucovina, audiind concomitent şi cursurile Facultăţii de Filosofie. În 1886 susţine teza de doctorat în Filosofie.
În cadrul Reuniunii Române de Leptură al cărei Statut l-a redactat a susţinut şi a reuşit să convingă pe toţi de necesitatea adoptării limbii române şi a alfabetului român în Bucovina. După transformarea acestei Reuniuni în Societatea pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina Ion Gh. Sbiera va conduce organul de presă Foaia Societăţii pentru Literatură Română din Bucovina.
Cunoscut şi apreciat pentru activitatea sa în 1866 este numit membru al Societăţii Literare Române (viitoarea Academie Română), primind sarcina să se ocupe de întocmirea Diicţionarului şi Glosarului Limbii române. Este unul dintre fondatorii Academiei Române.
În anul 1871 devine custode al Bibliotecii Bucovinei din Cernăuţi, iar din 1875, anul înfiinţării Universităţii din Cernăuţi, ocupă postul de profesor la Catedra de Limba şi literatura Română,
Activitatea sa pe tărâm ştiinţific şi cultural i-a adus notorietate. Atunci când vorbim de activitatea sa ştiinţifică ne aducem aminte de cuvintele sale Toată viaţa am petrecut-o cu ochii şi condeiul în mână.Cărţile erau preitenii mei cei mai buni şi cititul lor conversarea cea mai plăcută.
În 1875 avea să susţină primul curs în limba română la Universitatea din Cernăuţi cu tema Educaţia veche şi Educaţia nouă. În 1885 editează Codicele Voroneţian.
Una dintre preocupările principale ale activităţii de cercetare era legată de ortografia limbii române, promovând în cadrul Comisiei filologice a Academiei Române ideea ca alfabetul român să cuprindă 27 de semne .
În 1886 va publica Poveşti populare româneşti Din popor luate şi iarăşi poporului date, considerată printre primele de acest gen din ţară, remarcându-se prin bogăţia şi varietatea subiectelor pe care le conţin basmele, poveştile şi snoavele. Un alt volum Colinde, cântece de stea şi urări la nunţi, se impune prin observaţiile interesante privind datina colindatului la români.
Este colaborator din Bucovina la iniţiativa elaborată de ASTRA de întocmire a Enciclopediei româneşti, furnizând date importante despre persoane, locuri geografice şi localităţi din Bucovina.
Lucrările memorialistice Aron Pumnul voci asupra vieţii şi însemnătăţii lui (1889 şi Familia Sbiera după tradiţiune şi istorie şi amintiri din viaţa autorului (1899) , sunt lucrări care aduc informaţii deosebit de importante despre istoria politică, culturală şi bisericească din Bucovina, aşezându-l în galeria marilor memorialişti ai Bucovinei.
A publicat şi cursurile predate la Universitatea din Cernăuţi, cursuri intitulate Mişcări culturale şi literare la românii din stânga Dunării în răstimpăul de la 1504 -1714 (1897) şi Contribuiri pentru o istorie soţială, cetăţenească, religioasă, bisericească şi cultural – literară a românilor de la originea lor încoace până în jurrul lui 1504, (1906). În 1885 editează Codicele Voroneţian.
Prin ceea ce a scris, Ion Gh. Sbiera ocupă un loc important în istoria culturii şi civilizaţiei româneşti din Bucovina, operă prin care a contribuit la deşteptarea sentimentelor naţionale din Bucovina.
Fiind o personalitate respectată şi apreciată de contemporanii săi la justa valoare, se cuvine aşadar la acest ceas aniversar – 185 de ani de la naştere- să aducem prinos de recunoştinţă celui care a pus bazele Catedrei de Limba română la Universitatea din Cernăuţi.
