Cercurile pastoral-misionare din Protopopiatul Rădăuți – iulie 2021

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, coordonat de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna iulie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1

În data de 06 iulie 2021, la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, păstorită de către părintele Calancea Vasile Iustin din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți, coordonat de părintele Prelipcean Nelu-Angel.

După săvârșirea Acatistului ocrotitorilor bisericii, a urmat meditația cu titlul: „Sfârșit creștinesc versus eutanasie”, care a fost susținută de către părintele coslujitor Calancea Nicolae. În cuprinsul prezentării, părintele a vorbit despre Scurt istoric al eutanasiei și ecoul ei în marile religii ale lumii”, „Eutanasia și sinuciderea”, „Dreptul de a alege între viață și moarte”, „Însemnătatea unei morți bune”, Moartea bună în credința ortodoxă”.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele concluzii:

  1. a) Viața umană, creată de către Dumnezeu şi purtând chipul divin, e sfântă prin însăşi natura ei şi trebuie mereu respectată şi protejată ca atare.
  2. b) Principiul slujirii cere ca momenul morții și cel al zămislirii să rămână în mâinile lui Dumnezeu; El singur e deasupra morții și a procesului morții. Există o „vreme pentru a trăi și o vreme pentru a muri”, iar acea vreme trebuie hotărâtă de Dumnezeu.
  3. c) Trebuie făcut orice efort pentru refacerea pacientulul până la un nivel optim al sănătății; viața pacientului își păstrează totuși valoarea sa ireductibilă, chiar și atunci când nu mai poate fi recâștigată întreaga sănătate.
  4. d) În cazurile de boală în stadiul final (unde procesul morții este ireversibil, iar moartea iminentă), este totuși permis ca susținerea vieții să înceteze, susținere ce nu înseamnă mai mult decât o povară pentru pacient. În special în cazurile de „moarte cerebrală”, menținerea pacientului prin sisteme de întreținere a vieții e imorală și nu doar inutilă.
  5. e) Pe de altă parte, nu poate fi justificată oprirea activă a vieții omenești nevinovate, chiar și în cazurile de boală în stadiul final, însoțită de suferință grea. Așadar, eutanasia activă, inclusiv sinuciderea asistată de medic, este interzisă potrivit eticii ortodoxe, indiferent dacă pacientul își exprimă sau nu dorința de a muri, adică indiferent dacă există sau nu consimțământul său.

Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. În creștinism trebuie menționat că orice act de a atenta la viața celuilalt con­stituie o crimă, iar in cazul nostru, ca și creștini, este o ucidere, de aceea nu avem dreptul să practicăm eutanasia, luând viața unui om, lucru pe care numai Dumnezeu îl poate face ca și Creator și Domn al vieții.
  2. Sociologii și juriștii susțin că legalizarea eutanasiei poate deveni o armă periculoasă în mâinile criminalilor, ridicând astfel procentul criminalității, deoarece va putea fi folosită de mulți inconștienți, în interesul și câștigul lor.
  3. Ca sfarșitul nostru să fie creștinesc, trebuie să sfârșim așa cum vrea Dumnezeu să se sfârșească cei ce sunt ai Lui, adică în Credință lucrătoare, în iubire vie și uniți cu Iisus Hristos. Sfârșitul este creștinesc indiferent de modul în care se petrece, atâta timp cât cei în cauză sunt uniți cu Mântuitorul Iisus Hristos, atât prin viata lor, cât și prin împărtășirea cu Sfintele Taine.

La final, părintele misionar protopopesc, Ilie Molea, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 2

În data de 15 iulie 2021, la Parohia Sf. Proroc Ilie Tesviteanul și Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din comuna Dărmănești (II), păstorită de către părintele Cobziuc Mihai din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, coordonat de părintele Lupăștean – Barfă Bogdan.

Acatistul Sfântului Ilie a fost săvârșit în biserica parohială, iar meditația intitulată „Sfârșit creștinesc versus eutanasie” a fost susținută de către părintele paroh Mihai Cobziuc.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: „În Ortodoxie, din perspectiva aparent antinomică a timpului ca spațiu al mântuirii, accentul trebuie pus pe valorile intrinseci ale termenului, timpul fiind tratat din perspectiva liturgică pe fondul conotațiilor sale în raportul dintre Dumnezeu, viața și moartea ființei umane. Astfel s-ar putea explica schema percepției temporale fondată pe triada: Timp -Veșnicie – Mântuire, căci „niciodată nu vom putea înţelege cele spuse despre sublimul Golgothei, dacă nu mergem, cu o dorinţă vie, să vedem acest lucru la Sfânta Liturghie, unde se repetă – în aceeaşi valoare şi în aceeaşi grandoare – taina mântuirii noastre”[1] într-o sinestezie temporală a trăirii timpului sacru prin Moartea pe Cruce. Așa după cum sublinia Noica, noi spunem, mai ales atunci când vorbim despre moarte,  «așa a fost să fie», înţelegând că s-a făcut vădită legea lucrului, ca un text scris.”[2]  

Viaţa cea reală este Hristos, iar vieţuirea noastră în El este viaţa adevărată,[3] ea depinde numai de Viaţa eternă care este Hristos, iar desprinderea voită de Hristos, prin cufundarea egoistă în grijile ireale ale lumii, îi a aduce omului moartea. „Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col. 3, 2-3). „Omul nu poate şi nu va reuşi niciodată să-şi cauzeze eternitatea vieţii sau să-şi întreţină viaţa pentru eternitate independent de Iisus Hristos”, a mai menționat părintele Cobziuc Mihai.

Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. Ori de câte ori un fenomen, eveniment, etc. devine cotidian, comunităţile şi indivizii tind să-l definească în termenii normalităţii. Oricine este interesat de istorie şi politică nu poate să nu ţină seama de rolul imens pe care violenţa și moartea n-au încetat să-l aibă în treburile obşteşti şi în comportamentul oamenilor.
  2. În această lume şi în această viaţă, omul se află, din punct de vedere duhovnicesc, la mijloc între două căi, care, pe măsură ce pornim pe una sau alta dintre ele – se lărgeşte: calea binelui şi calea răului[4]. Sfântul Petru Damaschinul consideră că „fiecare stă la mijlocul acestor două căi, adică a dreptăţii şi a păcatului, şi-şi alege pe care o vrea şi pe aceasta înaintează“[5]. În acest sens, creştinul trebuie să aibă continuu privirea la Hristos cel înviat şi să facă din El icoana vieţii sale.
  3. Cercetările au arătat că persoanele care percep pe Dumnezeu ca pe o forţă de susţinere şi de ghidare în vieţile lor au tendinţa de a experimenta mai puţin stres psihologic, iar în situaţii de stres ridicat, sprijinul religiei în alungarea depresiei este incontestabil. Religia acţionează într-un mod psihologic, existând interacţiuni între emoţii şi cunoaştere, evidenţiate de psihologia cognoscibilităţii. Credinţa este deci o realitate atât cognitivă, cât şi afectivă.
  4. Larg dezbătută, autorizată pe ici pe colo sau subiect tabu în ţările Europei de Est, eutanasia este o problemă nu numai socială, ci și una pe care principiile morale, religioase, filosofice, juridice, medicale etc., încearcă să o explice prin reglementările extrem de diverse din diferitele ţări ale lumii.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Ilie Molea, a adus mulțumiri împletite cu aprecieri verbale PC Părinte Mihai Cobziuc pentru găzduirea evenimentului și pentru referatul foarte bine alcătuit, totodată mulțumind și celorlalți preoți pentru participare.        

 

CERCUL PASTORAL NR. 3

În data de 12 iulie 2021, la Parohia Sf. Dumitru din satul Baineț, comuna Mușenița, păstorită de către părintele Filimon Gheorghe din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului, coordonat de părintele Cosmin Cucu.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Filantropia creștină – activitate esențială în viața Bisericii”, care a fost susținută de către părintele Gheorghe Filimon de la parohia sus-menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

Biserica a desfăşurat în trecut, respectiv secolele IV-V îndeosebi, o activitate filantropică extrem de bogată. Opera filantropică a Bisericii ocupă un loc important în scrierile teologilor acestor secole. Predicile Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în cea mai mare parte, se referă la iubirea aproapelui manifestată în mod concret, potrivit textului de la Iacov: „credinţa fără fapte este moartă, după cum trupul fără suflet mort este”, (II, 15). Foarte bogată din punct de vedere al asistenţei sociale a fost activitatea practică a Bisericii din această perioadă. Biserica veche a creat o mulţime de instituţii de asistenţă socială, celebru fiind aşezământul Sfântului Vasile cel Mare, Vasiliada. Caritatea creştină circula astfel în Biserică şi în lume, ca o nouă regulă de viaţă, ca o uşurare a tuturor suferinţelor, ca o înlăturare a tuturor lipsurilor şi totodată ca o ridicare generală a nivelului moral, ca o îmbunătăţire a sufletului omului. În Ortodoxie, cultul însuşi este expresia filantropiei, a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi oamenii şi a iubirii oamenilor între ei. Manifestările de cult, în special cele legate de cultul morţilor, nu sunt altceva decât forme concrete ale filantropiei practicate în Biserica Ortodoxă.

Biserica Ortodoxă Română este continuatoarea fidelă a Bisericii primelor veacuri, şi încă de la începuturile mitropoliilor, pe tot parcursul existenţei sale a avut ca misiune principală slujirea filantropică. Că ea a acordat o deosebită atenţie acestei slujiri reiese atât din numărul mare şi totodată diversificat al instituţiilor filantropice create de ea, cât şi din aceea că mulţi teologi, istorici şi medici au avut ca preocupare de seamă cercetarea trecutului ei sub acest aspect.

Printre altele, părintele Gheorghe Filimon a mai menționat: „Astăzi activitatea filantropică a Bisericii se pare că este mai importantă decât altădată. Caracterul ei este unul mai pronunţat misionar – din cauza faptului că membrii Bisericii sunt agresaţi de prozelitismul sectar sau alți membrii ai Bisericii nu au o relaţie prea strânsă cu aceasta. Dacă în epoca primară, în special, cuvântul Sfinţilor Apostoli era întărit de semne şi de minuni (Fapte II, 43) astăzi semnele şi minunile sunt actele filantropice ale Bisericii, ale slujitorilor şi, în ultimă instanţă, ale credincioşilor ei”.

Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

  1. Biserica are drept la atenţia şi la respectul lumii în numele lui Iisus Hristos şi al carităţii creştine. Ea a îmblânzit pe oameni, a schimbat raporturile dintre ei, a micşorat distanţele sociale, a potolit patimile omenşti, a apropiat pe om de om, a înfrăţit pe om cu om, a pus pe om în serviciul omului.
  2. Caritatea creştină nu este doar o virtute, ea este suma virtuţilor; nu este o idee umanitară între altele, ci este un ideal şi o concepţie de viaţă, este o viaţă nouă. A face din iubire regula vieţii omeneşti, a face din bine o datorie generală, este a trăi şi a privi viaţa ca pe o slujire adusă lui Dumnezeu şi oamenilor în cumpătare, în ridicare peste pofte şi bunuri pământeşti, în compătimirea şi uşurarea nevoilor şi suferinţelor în lupta împotriva a tot răul, în sporirea binelui pe pământ.
  3. Opera caritabilă a Creştinismului este una dintre cele mai mari bunuri ale omenirii, una din cele mai mari titluri ce posedă Biserica în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu Însuşi.

Părintele misionar protopopesc, Ilie Molea, în încheiere, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.              

CERCUL PASTORAL NR. 4

În data de 20 iulie 2021, la Parohia Sf. Arhangheli din satul Măneuți, comuna Frătăuții Vechi, păstorită de către părintele Andronic Iosif din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, coordonat de părintele Molea Traian.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, a urmat meditația cu titlul: „Abateri liturgice și canonice privind Taina Spovedaniei”, care a fost susținută de către părintele paroh Iosif Andronic.

Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte: „Dintre toate Tainele Bisericii, cea care îi oferă slujitorului lui Dumnezeu posibilitatea de a cunoaște sufletul și inima creștinului, de a-i afla bolile și rănile sufletești și de a-i putea tămădui este Taina Sfintei Spovedanii, numită și al doilea Botez”. Spovedania reașază pe credincios în starea de har și-l reîncorporează acelora care se împărtășesc la Sfânta Liturghie. De aceea în spiritualitatea ortodoxă, pentru creștinul bun, dezlegarea pentru a primi Sf. Împărtășanie este prilej de mare bucurie, știind că prin pocăință primește iertarea păcatelor, împăcarea cu Dumnezeu, scăparea de chinurile veșnice ale iadului, nădejdea mântuirii și a fericirii veșnice, iar prin Euharistie trăirea cu Hristos, gustând din dulceața bunătăților celor de sus încă din lumea aceasta.”

În cadrul prelegerii, părintele Iosif Andronic a notat câteva abateri liturgice și canonice care pot surveni în diferite momente ale pregătirii sau săvârșirii Tainei Spovedaniei: primirea fiilor duhovnicești ai altor duhovnici, fără acordul acestora; săvârșirea Tainei în grabă, doar cu epitrahilul; rostirea „pe scurt” a molitvei de dinainte de spovedanie; mărturisire făcută în alt loc decât biserica, fără a avea măcar icoana Mântuitorului în față; oferirea de canoane aspre care pot „distruge” sufletește penitentul; aplicarea canoanelor cu multă iconomie; „spovedanie de grup”; acordarea de epitimii de natură materială; nerespectarea secretului spovedaniei, etc.

Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. Noi, preoții, suntem datori a ne spovedi cât mai des. Evitarea mărturisirii complete dintr-un sentiment de rușine sau de frică, neputința de a face o mărturisire directă, îmbrăcarea păcatelor în detalii justificative ori cuvinte special alese pentru a le diminua gravitatea constitue semnale că nu avem destulă putere în a ne așeza sufletul în fața unui bun duhovnic și că ne îndepărtăm astfel de îndemnul Sf. Ap. Iacov care zice: „Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul!” (Iacov 5, 16).
  2. Doar preotul duhovnic, în biserică, este cel care are puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor prin rugăciune și punerea mâinilor, nicidecum nu primim iertarea păcatelor „on line”, pe internet.
  3. Duhovnicul să dea fiecărui penitent „tratamentul” potrivit măsurii sale sufletești: „Cei ce au primit de la Dumnezeu puterea de a lega și dezlega, trebuie să țină seama de natura păcatului și înclinarea spre întoarcere a celui ce a păcătuit și astfel să dea bolii tratamentul potrivit” (Canonul 102 Trulan).

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Ilie Molea, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral precum și celorlalți preoți pentru participare, stabilind și următoarea ședință a cercului pastoral.

 

CERCUL PASTORAL NR. 5

În data de 29 iulie 2021, la Parohia Adormirea Maicii Domnului din comuna Bilca (III), păstorită de către părintele Taciuc Lucian din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, coordonat de părintele Mihalescu Florin.

Ședința sfârșitului de lună iulie a fost una specială deoarece s-a vorbit despre cultul celor adormiți chiar în mijlocul lor, în cimitirul parohiei – loc unde se află amplasată și bisericuța de lemn închinată Maicii Domnului. După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu în curtea bisericii, a urmat meditația cu titlul: Semnificația și importanța slujbei de înmormântare și a parastaselor”, care a fost susținută de către slujitorul parohiei Bilca III, părintele Lucian Taciuc.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: Evenimentul morții, ca o așteptare și o întâlnire cu Dumnezeu, ca un bilanț integrator al vieții pământești și ca o concluzie definitivă la lucrarea noastră de oameni este o taină a iubirii lui Dumnezeu, o lumină a istoriei personale jertfite pe altarul lui Hristos și un început de veșnicie pentru sufletul care se unește cu El. Ritualul înmormântării și toate slujbele liturgice ortodoxe, pline de sensuri sfinte și de îndemnuri sfințitoare, sunt de o diversitate fascinantă și de o unitate paradoxală.

În viața religioasă a tuturor popoarelor ortodoxe și îndeosebi la poporul nostru, cultul morților – adică ansamblul ierurgiilor și al rânduielilor tradiționale prin care Biserica celor vii își arată grija față de cei răposați – este foarte dezvoltat, constituind una dintre manifestările caracteristice și esențiale ale vieții religioase ortodoxe. În afară de scopul lor principal, cel soteriologic, aceste slujbe au scop catehetic și pedagogic; prin ele, Biserica urmărește nu numai să ajute pe morți, ci să și mângâie pe cei rămași în viață, și le ușureze durerea, să le amintească nestatornicia lucrurilor omenești și să le întărească speranța și credința în nemurirea sufletului și în învierea morților, dogme de căpetenie ale credinței creștin ortodoxe.

Meditația susținută de părintele Lucian a mai cuprins și detalii cu privire la: Slujba la ieșirea cu greu a sufletului (Semnificații și importanță); „Stâlpii” (Semnificații și importanță); Slujba înmormântării; Parastasul și în final Concluzii.

Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. Cultul morților, atât de important și atât de mult dezvoltat în Biserica Ortodoxă, își are puternice temeiuri: biblice, dogmatice, liturgice și patristice, sprijinit pe învățătura despre judecata particulară, și a stării de răsplată numai a sufletului între cele două judecăți.
  2. Numai Biserica Ortodoxă prezintă învățătura despre judecata particulară în adevărata lumină a Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții.
  3. Cultul morților ține de însăși ființa Bisericii și e legat de sufletul nostru, ca expresie a dragostei nepieritoare de părinții și frații noștri răposați. Căci morții au făcut și fac parte totdeauna din membrii și fiii Bisericii, ca și cei vii, moartea lor trupească n-a făcut decât să-i treacă „din moarte la viață”, din Biserica pământească în cea cerească, unde cei ce au viețuit în Hristos, sunt „ca îngerii, fii ai lui Dumnezeu și fii ai învierii” (Luca 20, 36).

La finalul ședinței, părintele misionar protopopesc, Ilie Molea, a stabilit de comun acord cu cei prezenți tema, data și locația următoarei ședințe a cercului pastoral, încheind cu mulţumirea adresată părintelui paroh pentru organizare și celorlalți preoți pentru participare.

                       

A consemnat, 

Arhidiacon Misionar Protopopesc

George Mironescu

[1] Ilie – Dan CIOBOTEA, „Chemare preoţească”, în rev. Mitropolia Ardealului, XVIII (1973), 1-2, p. 67.

[2] Constantin NOICA, Sentimentul românesc al fiinţei, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1978, p. 57.

[3] Cf. Sfântul VASILE CEL MARE, Scrieri, partea I, trad. Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 274.

[4] Pr. Ioan C. TEȘU, Virtuţile creştine, cărări spre fericirea veşnică, Ed. Trinitas, Iaşi, 2001, p. 5.

[5] Sfântul PETRU DAMASCHINUL, Învăţături duhovniceşti ale Sfântului Petru Damaschin, în Filocalia, vol. V, Ed. Harisma, Bucureşti, 1995, p. 34.