Ideea unităţii întregului popor român în multimilenara sa vatră, existentă de la începuturile fiinţei sale, a prins viaţă şi a dăinuit asemenea unei făclii sacre, care, aprinsă aievea pe culmile Carpaţilor, lumina fruntariile Daciei întregi. Lumina acestei făclii a străbătut veacurile, a înfruntat cu bărbăţie valurile întunecoase care, de-a lungul unor vremuri crude, vremelnice şi nelegiute împărţiri şi stăpâniri străine a unor părţi întregi de ţară, au încercat să o stingă, dar în zadar. Pentru că nici o forţă nu poate înnăbuşi ceea ce un popor are mai sfânt : adevărul de a fi el însuşi, stăpân pe pământul în care s-a născut, a trăit şi a muncit.
Spre cinstea sa şi măreţia menirii sale, studenţimea română a fost mereu străluminată de lumina acestei făclii sacre a unităţii naţionale, de la care a căpătat utere şi pe care a purtat-o cu grijă generaţie de generaţie, trasnmiţând mai departe, cu şi mai mare intensitate acest dor nestins în inimile românilor de pretuitindeni.
În istoria neamului românesc anul 1871 este scris cu litere mari. Este scris cu litere mari pentru că în acel august fierbinte 1871 s-au desfăşurat evenimente care au arătat că hotarele vremelnice nu pot împiedica manifestările entuziaste ale unui popor.
Cu scopul de a educa în spirit naţional pe studenţii români aflaţi la Viena, s-a înfiinţat societatea România Jună prin contopirea Societăţii literar ştiinţifice cu Societatea academică social literară. Numele societăţii a fost dat de A. Mureşeanu ale cărui versuri Uniţi-vă în cuget /Uniţi-vă în simţiri, au devenit deviza societăţii.
Scopul Societăţii România Jună era de a apropia pe tinerii români veniţi să studieze la Viena. Societatea a întruchipat simbolul tainic al dăinuirii noastre istorice în cea mai crâncenă luptă de descătuşare a poporului român.
Cercetările istorice privind Serbarea de la Putna, duc a concluzia că propunerea organizării acesteia a fost lansată la numai câţiva ani după 1848 de către părintele Iraclie Porumbescu, apoi ideea a fost răspândită de studenţii bucovineni Petru Pitei, Gavrilă Băleanu şi Emil Cozub printre studenţii români din străinătate, fiind preluată mai apoi de M. Eminescu, I. Slavici şi alţi tineri români.
De ce tocmai la Putna să se facă această serbare? Societatea academică România Jună aducea următoarele argumente :
- Ştefan cel Mare este primul erou naţional, epoca lui formează pagina cea mai strălucită din istoria poporului român;
- Bucovina este încheietura care leagă Moldova cu Maramureşul şi Transilvania de unde a plecat spre constituirea Moldovei Dragoş;
- Cu prilejul hramului mănăstirii – 15 August – se adună în acea mănăstire multă mulţime de popor;
- Este un prilej bun pentru un Congres al studenţilor români. (T. Balan)
Serbarea de la Putna – arăta M. Eminescu – deşi pornită mai mult dintr-un sentiment de pietate către trecutul nostru … putea să constituie şi o serbare pentru glorificarea trecutului nostru. Tot Mihai Eminescu avea să afimre La Putna nu va fi un parastas, va fi o naştere,va fi o Înviere.
În ziua serbării, după cuvântul lui Ioan Slavici şi al lui A.D. Xenopol s-a depus o urnă cu ţărână din toate colţurile Vechii Dacii pe care era înscris EROULUI, ÎNVINGĂTORULUI, APĂRĂTORULUI EXISTENŢEI NOASTRE SCUTULUI CREŞTINĂTĂŢII LUI ŞTEFAN CEL MARE JUNIMEA ROMÂNĂ ACADEMICĂ MDCCLXXI .
La această serbare, tânărul Ciprian Porumbescu văzând grandioasa horă la care se înşirase ţărani, boieri, studenţi, feciori, fete se duse la Grigore Vindireu, un adevărat Barbu Lăutaru al Bucovinei cerându-i violina începu să cânte atât de entuziast încât doar aplauzele mulţimii îi curmă visul.
După aceste momente de reverie, Ciprian se aruncă în braţele tatălui său , părintele Iraclie Porumbescu zicând Tată ! Am cântat Daciei întregi! în vreme ce ochii lui Ciprian străluceau de lacrimi exprimând bucuria de a fi dat expresia văzută şi simţită a sufletului său de român. Şi parcă a fost scris ca acest tânăr să îşi tragă moartea tot de pe urma unui gest determinat de neînfricatul său simţământ.
A doua zi – pe 16 august 1871 – se deschideau lucrările primului Congres al studenţilor români care aveau de răspuns la întrebările formulate de România Jună:
- Prin ce s-ar putea junimea română academică dezvolta omogen ? Răspuns prin o organizaţie care face cu putinţă ca toţi tinerii români academici să stea în neîntreruptă atingere spirituală spre acest scop să se înfiinţeze societăţi academice;
- Prin ce ar putea generaţiunea prezentă contribui la generalizarea culturii ? Răspuns: Prin o organizaţie care să facă cu putinţă ca deosebitele clase sociale ale naţiunii să se atingă spiritual spre acest scop
- În ce direcţie să purceadă junimea română spre a crea condiţiunile unei dezvoltări sigure şi permanente? Răspuns: combatând cosmopolitismul prin naţionalism. Să ne însuşim cugetarea românească de la popor în loc de a ne cugeta după calapod străin;
- Care ramură a dezvoltării trebuie să atragă mai cu seamă atenţia junimii române? Răspuns : dezvoltarea economică.
- Când şi unde să fie viitorul Congres? Răspuns : În Transilvania la Turda unde fusese ucis Mihai Viteazul care înfăptuieşte pentru puţină vreme statul unitar la 1600.
Ziarele din ţară şi străinătate consacră pagini întregi marii serbări de la Putna, vorbind despre semnificaţia adunării, în această privelişte a smălţuitelor porturi ţărăneşti, ce puteau fi văzute acolo.
Sfânta Mănăstire Putna va mai cunoaşte freamătul şi atmosfera din 1871 şi în anul 1904 când la apelul lui George Tofan se vor aduna mulţimile pentru a comemora 400 de ani de la moartea ui Ştefan cel Mare şi în 1926 când românii din toată ţara vor veni la chemarea Cercului studenţesc Arboroasa din Cernăuţi să sărbătorească 55 de ani de la Congresul studenţimii române.
Împlinindu-se treptat în cugetul şi în simţirea tuturor românilor, unirea a fost motorul unei grele dar şi avântate, complexe deveniri istorice, constituindu-se în stratul cel mai adânc al conştiinţei de sine a poporului român, în principalul fundament al al unicei sale identităţi, statornice pe deasupra atâtor trecătoare şi nedrete despărţiri, biruitoare prin aspiraţiiile triadei : Reîntregire- Libertate – Independenţă.
Sfânta Mănăstire Putna a fost, rămâne i va fi un simbol al unităţii de neam şi de credinţă al tuturor românilor.