Aleasă este, cu adevărat, ca soarele, pentru că este
încununată cu toate razele darurilor dumnezeieşti şi
străluceşte mai vârtos între celelalte lumini ale cerului.
Aleasă este şi frumoasă ca luna, cu lumina
sfinţeniei stinge celelalte stele şi pentru marea şi
minunata strălucire de toate şiragurile stelelor celor
de taină să cinsteşte ca o împărăteasă.
Aleasă este ca revărsatul zorilor, pentru că ea au gonit
noaptea şi toată întunecimea păcatului şi au adus în
lume ziua cea purtătoare de viaţă.
Aleasă este, că este izvor carele cu curgerile cereştilor
bunătăţi adapă sfânta biserică şi tot sufletul creştinesc.
Aleasă este, că este chiparos carele cu nălţimea
covârşeşte cerurile şi pentru mirosul cel din fire
s-au arătat departe de toată stricăciunea.
Aleasă este, că este crin, că măcar că de au şi
născut între mărăcinii nenorocirii ceii de obşte, iar
nu şi-au pierdut niciodată podoaba albiciunii.
Aleasă este, că este nor carele n-au ispitit nici o greime a păcatului.
Aleasă este, pentru că este fecioară mai nainte
de naştere, fecioară în naştere şi după naştere şi
este o adâncime nepricepută a bunătăţilor şi o
icoană însufleţită a frumuseţilor celor cereşti.
Este o grădină încuiată dintru care a ieşit floarea
cea nevestejită şi o fântână pecetluită din care au
curs izvorul vieţii, Hristos.
(Antim Ivireanul, Didahii, în Opere, Editura Minerva, 1972, p. 19. Transpunere în versuri: Miron Cordun; în volumul Irina Nicolaescu, Sergiu I. Nicolaescu, Rugăciunile poeţilor, Antologie de poezie religioasă românească, ediţia a II-a, Editura Paralela 45, Piteşti, 2002, pp. 129-130)