Dintre atâţia ierarhi, călugări şi creştini îmbunătăţiţi pe care i-a odrăslit Ţara Moldovei, în ceata celor care prin faptă şi cuvânt au îmbogăţit spiritualtatea românească se numără şi Sf. Ierarh Leontie, reprezentant de seamă al vechii noastre culturi bisericeşti din secolul al XIV-lea şi începutul secolului următor.
Pomenirea Sf. Ierarh Leontie, în fiecare an la început de iulie, ne dă un prilej minunat să trăim comuniunea frumuseţilor credinţei noastre ortodoxe, să ne înnoim evlavia unii de la alţii, să ne mângâiem auzul cu armonia cântărilor dumnezeeşti şi să primim în cămara inimii noastre pe Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos la dumnezeiasca Împărtăşanie.
Născut în zona Rădăuţi, din părinţi dreptmăritori creştini, care i-au dat o creştere cu totul aleasă, curată sfântă, practica rugăciunea în taină, simţindu-se legat de cei cu care îşi împărţea hrana şi bucuria vârstei.
După înălţarea Bisericii Sf. Nicolae de către Bogdan I şi Petru I Muşatinul, fericitul Leontie, care ardea cu duhul pentru dragostea lui Hristos, a intrat în nevoinţa călugărească. Înveşmântat cu podoabele smereniei, mult sporind în nevoinţă călugărească, în rugăciune şi în râuri de lacrimi pentru Hristos, avea să-l primească în obştea de la Rădăuţi pe cel ce a fost Cuviosul Daniil Sihastru.
Avem multe îndatoriri faţă de trecutul din care ne vorbeşte sufletul luminat al Sf. Ierarh Leontie, dar una din cele dintâi este cunoaşterea şi meditarea la faptele nemuritoare ale Sfântului.
Chemat la Scaunul cel nou al Episcopiei de Rădăuţi pentru viaţa şi renumele curăţeniei lui, s-a dovedit prin întreaga sa lucrare un adevărat ierarh al harului înmulţit, cuget luminat , păzitor al dreptei credinţe ca al unui dumnezeesc odor primit din Scripturi şi din visteriile Sf. Părinţi.
A sfinţit biserici, a hirotonit preoţi şi diaconi pentru bisericile unde era trebuinţă, veghind la păstrarea rânduielilor canonice, spre zidirea Bisericii lui Hristos şi folosul cel mântuitor al păstoriţilor săi sufleteşte.
După ce şi-a dat sufletul în mâinile Domnului Nostru Iisus Hristos, trupul său a fost aşezat în partea dreaptă a naosului bisericii Sf. Nicolae din Rădăuţi, unde zilnic veneau credincioşii să se închine, să sărute Sfintele sale moaşte şi să ceară mijlocirea Sfântului în necazurile lor.
În decursul veacurilor, moaştele sfântului au făcut multe minuni, a căror veste s-a răspândit chiar şi peste hotarele Ţării Moldovei. Amintim spre exemplu pe ieromonahul Zaharie Kopâstenski de la Kiev care în cartea sa Palinodia scrisă între 1621 – 1622 enumera câţiva dintre sfinţii ortodocşi din ţările vecine astfel La Suceava, în biserica mitropolitană Sf. Ioan cel Nou, mucenic al credinţei, în raclă argintată şi aurită, zace cu trupul întreg, unde şiazi se fac minuni spre vindecarea pelerinilor. În Rădăuţi, în Episcopie, Sf. Leontie Făcătorul de minuni zace cu trupul întreg. În Voroneţ, în mănăstire, Daniil Sfântul, Făcător de minuni. Şi alţii, nu puţini..
Drumul care ducea spre Biserica Sf. Nicolae era multă vreme cunoscut sub numele de Drumul Sfântului, pentru că pe acel rum mergeau credincioşii să se închine la moaştele lui. Tradiţia locală spune că ziua de prăznuire a Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi era la 1 iulie, când se făcea mare pelerinaj la Sfintele moaşte.
Această tradiţie s-a păstrat în Nordul Moldovei timp de aproape două veacuri, până în anul 1639, când potrivit tradiţiei, racla cu sfintele moaşte ar fi dispărut în timpul unei invazii a unor tâlhari veniţi de peste hotare. n legătură cu aceasta, un document din vremea domnitorului Vasile Lupu, datat 20 aprilie 7147 (1639) arată că o ceată de tâlhari au prădat oraşul Rădăuţi, jefuind toate odoarele de preţ ale bisericii episcopale. Se pare că însuşi domnitorul Vasile Lupu ar fi venit la Rădăuţi să vadă e s-a întâmplat, deplângând mai apoi, în documentl amintit, starea jalnică creată prin cuvintele Domnia mea a văzut pe acea Sfântă Episcopie lipsită de oameni şi prădată de tâlhari. Ţ
S-a crezut multă vreme că odată cu odoarele Episcopiei din Rădăuţi au fost furate şi Sfintele moaşte. Cercetările arheologice efectuate între anii 1974 – 1977 de către Lia şi Adrian Bătrîna aveau să aducă la iveală mormântul in faţa tabloului votiv din naos, mormânt în care se afla racla cu sfintele moaşte ale sfântului, raclă acoperită cu un rumos acoperământ de sicriu, acoperământ confecţionat din mătase de culoare vişinie brodat cu o lizieră de dantelă, lucrat din fir de argint urit, piesă restaurată şi păstrată astăzi la Muzeul National de Artă Bucureşti.
Informaţiile din manuscrisele ierom. kievean Zaharie Kopâstesnki, precum şi tradiţia rală că moaştele Sf. Leontie au stat în biserică, în naos, în partea dreaptă sub tabloul ctitoricesc ne permit să afirmăm cu certitudine că în acel mormânt au fost depuse osemintele celui dintâi episcop de Rădăuţi, pe numele său Leontie – Lavrentie, pomenit şi în Pomelnicul bisericii.
Acum în pragul Duminicii pomenirii Sfinţilor români îl fericim pe Sf. Ierarh Leontie că şi-a dovedit aici multa şi înţeleapta pricepere de a rândui şi de a îndruma, îl cinstim şi îl venerăm că şi-a legat viaţa până la anii împovăraţi ai bătrâneţii de aşezările noastre mănăstireşti, contopindu-şi râvna şi harul cu bogăţia cucerniciei strămoşilor noştri.