Stimate domnule! Atitudinea dumneavoastră îmi aminteşte de atitudinea unuia dintre apostolii lui Iisus, pe nume Iuda Iscarioteanul, care atunci când Maria, sora lui Lazăr, I-a uns picioarele Lui cu „mir de nard curat, de mare preţ”, i-a reproşat lui Iisus, zicându-I: „Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?” Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea (Ioan 12, 1-6). Din păcate, există o similitudine perfectă, dar tristă între întrebarea dumneavoastră şi cea a apostolului – vânzător. Ce legătură are campionatul de fotbal organizat la nivel de eparhie cu o masă oferită, din propriul buget, de consilierii, protopopii sau personalul de la centru, care şi-au serbat fie onomastica, fie ziua de naştere, fie au făcut un praznic pentru cei strămutaţi la cele veşnice? Şi, apoi, să nu exagerăm, stimate domnule, un campionat de fotbal nu costă preţul „unui fel doi”, chiar dacă ar fi oferit de prinţul … Dar se pare că unitatea şi buna înţelegere din interiorul Cancelariei Eparhiale vă deranjează, ca de altfel pe toţi „semănătorii de zâzanii”.
