În Marea și Sfântă zi de Vineri din Săptămâna Patimilor, 30 aprilie 2021, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, un sobor de preoți și diaconi, condus de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a oficiat slujba Vecerniei, în cadrul căreia a fost pregătit Sfântul Epitaf, reprezentând punerea în mormânt a Domnului nostru Iisus Hristos. În cele ce au urmat, acesta a fost purtat împreună cu Sfânta Evanghelie și cu Sfânta Cruce până în mijlocul Bisericii, unde a fost așezat spre închinare, nu înainte de a fi împodobit cu flori de către obștea monahală.
Credincioșii au avut posibilitatea de a se închina Sfântului Epitaf și au trecut pe sub acesta, rememorând trecerea prin mormânt cu trupul a Mântuitorului, Care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele celor drepți.
Începând cu ora 18:00, pe un podium special amenajat în curtea Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou a fost oficiată Denia Prohodului Domnului de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, alături de un sobor de preoți și diaconi.
Voluntari din cadrul Asociației Tinerilor Ortodocși Suceveni, îmbrăcați în costum popular, au străjuit cu făclii în mâini locul în care a fost așezat Sfântul Epitaf.
Credincioșii prezenți, corul mixt al Catedralei Arhiepiscopale „Sfântul Ioan cel Nou” și Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” au cântat împreună cu soborul slujitor cele trei stări ale Prohodului Domnului, una dintre cele mai frumoase creații liturgice ortodoxe. Astfel, împreună au rememorat cel mai trist moment din istoria creștinătății, răstignirea și punerea în Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos.
Slujba s-a încheiat cu ducerea către mormânt a Mântuitorului Hristos, moment marcat prin procesiunea cu Sfântul Epitaf în jurul Catedralei Arhiepiscopale – Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou.
Denia Prohodului, dovada iubirii nesfârșite a Fiului Lui Dumnezeu, cuprinde o serie de cântări împărțite în trei stări, cu un număr diferit de strofe. Acestea exprimă durerea pentru răstignirea și moartea Mântuitorului, dar și speranța în Înviere și în viața veșnică.
