În după amiaza zilei de 16 aprilie 2021, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a săvârșit slujba Deniei Acatistului Bunei Vestiri la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, după ce în dimineața aceleiași zile Preasfinția Sa a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul Catedralei Arhiepiscopale, Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu”.
Unul dintre cele mai cunoscute imnuri închinate Maicii Domnului, Acatistul Bunei Vestiri, numit și Imnul Acatist, este alcătuit din 13 condace şi 12 icoase care prezintă momente importante din viața Preacuratei Fecioare Maria, începând cu întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Acatistul Bunei Vestiri amintește și de momentul în care Maica Domnului a săvârșit minunea prin care a eliberat orașul Constantinopol în urma atacului perșilor și avarilor din 7 august 626, în aceea noapte creștinii cântând pentru prima dată această rugăciune în Biserica Maicii Domnului din Vlaherne, Constantinopol.
Slujba Deniei Acatistului Bunei Vestiri face parte din rânduiala specifică Postului Paștelui și are ca scop întărirea creștinilor în ultima parte a parcursului duhovnicesc, pregătindu-i pe aceștia pentru interiorizarea Patimilor Domnului și pentru primirea bucuriei Învierii Domnului. Acest imn, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului, cuprinde sinteza învățăturii Bisericii ortodoxe despre Maica Domnului.
La finalul slujbei, părintele arhimandrit Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, a rostit un cuvânt de învățătură cu privire la originea imnului închinat Maicii Domnului, remarcând totodată deosebita alcătuire a acestuia. „Motivul introducerii citirii Acatistului în timpul Postului Mare îl constituie nu doar apropierea de praznicul Bunei Vestiri, ci și învățătura mariologică și hristologică pe care o cuprinde, în nașterea feciorelnică fiind trecute în revistă toate figurile Legii și ale Profeților, căci ea este realizarea Marii Taine a planului mai înainte de veci al lui Dumnezeu cu privire la creația Sa. Vorbim despre cel mai vechi imn de acest gen care s-a păstrat în întregime și se utilizează în serviciul bisericesc. Acatistul Bunei Vestiri sau al Maicii Domnului este o înflorire a poeziei liturgice; nu știm vreo altă compoziție care s-o egaleze în frumusețe și popularitate la creștinii ortodocși până în zilele noastre. Acatistul e cântat în general împreună cu canonul lui Iosif Imnograful, care-i împrumută unele expresii și îi este asemănător prin formă, amplificând salutarea îngerului („Bucură-te!”) și legând de ea expresii care exprimă împlinirea în Fecioara Maria a prefigurărilor Vechiului Testament și caracterul neînțeles al Întrupării. Această particularitate stilistică a dus la denumirea populară a Acatistului, numit în Grecia Bucurări.”
Preacuvioșia sa a vorbit și despre exemplul pe care îl oferă Preacurata Născătoare de Dumnezeu. „Maica Domnului este un model absolut de rugăciune, viețuire și de postire. Noi învățăm o sumedenie de lucruri de la Maica Domnului; nimeni dintre pământeni nu s-a rugat mai adevărat, mai real decât Maica Domnului. Având-o pe Maica Domnului ca model suntem încredințați că la sfârșitul acestui război nevăzut, a cărui miză este însăși existența noastră, vom izbândi.”
Părintele stareț a subliniat rolul Fecioarei Maria în ceea ce înseamnă unitatea celor două firi în Persoana lui Hristos, a vorbit despre terminologia Imnului Acatist, iar în încheiere i-a îndemnat pe credincioși să își pună toată nădejdea în ajutorul oferit de Maica Domnului. „În Acatist Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este supranumită, «arhistrategă nebiruită», fiindcă ea se află în fruntea nesfârșitelor cete îngerești. Așadar, să nu ne descurajăm, întreaga armată a cerului este împreună cu noi, îngerii luptă umăr la umăr împreună cu noi pentru mântuire. Maica Domnului vede prin ce trece poporul său; Maica Domnului vede și știe toate câte se petrec cu bisericile Fiului Său, apărându-și neîncetat poporul în vreme de necaz, în vreme de primejdie!”.
