69. R. S.
„Înaltpreasfinţia Voastră!
V-am urmărit fiecare predică din momentul în care ați fost instalat pimenarh, întrebarea mea este …. Cărțile pe care le prezentați în fiecare predică, de ce nu se prezintă în Facultățile de Teologie? Vă mulțumesc!” (R.S.)
Stimate domnule! Referitor la întrebarea dumneavoastră, fiecare îşi ia apa din fântâna cu izvorul pe gustul şi sufletul lui. Să fiţi iubit de Dumnezeu!
70. C. I.
„Înaltpreasfinția Voastră, de ce aspecte pastorale ar trebui să țină cont un preot, atunci când o persoană vine și îi spune că ar dori să se convertească la Ortodoxie? Pastoral, la ce anume ar trebui să fie atent preotul, ca cel care dorește să se convertească să nu renunțe la această cale, din cauza unei pastorații greșite? Și tot în aceasta zonă, ce cărți ați recomanda cuiva care dorește să se convertească, pentru a înțelege mai bine credința ortodoxă, și pentru a deveni, cu timpul, statornic în aceasta? Mulțumesc!” (I.C.)
Stimate domnule! Convertirea nu are o formulă magică tabu, ci depinde de fiecare persoană în parte, de vârsta şi nivelul ei de înţelegere, care se lasă convertită prin argumente scripturistice, nicidecum prin promisiuni materiale sau pecuniare de tip carantanic: „Toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.” (Matei 4, 9).
Cât despre cărţi, recomand ca punct de pornire „Învăţătura de credinţă ortodoxă”, respectiv „Călăuză în credinţa ortodoxă” a părintelui Cleopa Ilie, sau „Călăuză creştină. Sectologie” a părintelui profesor Petre I. David. Desigur, sunt multe alte lucrări apărute şi fiecare poate alege ce i se potriveşte. Cu Dumnezeu înainte!
71. M. G.
„Sărut mâna, Înaltpreasfinţite părinte. Vă mulţumesc foarte mult pentru răspuns. Ideea mea a fost, şi este, ca acest răspuns să-l cunoască cât mai multă lume. După cum vedeţi, preoţii sunt batjocoriţi, umiliţi, „răstigniţi”. Toţi cred că preoţii se îmbogăţesc pe spatele Bisericii şi a oamenilor. Vă rugam foarte mult, preoţii sunt „copiii” Înaltpreasfinţiei voastre. Nu luaţi în seamă răutăţile oamenilor. Aveţi în vedere numai dovezile clare, vizibile. Chiar dacă unii dintre preoţi greşesc, sunt şi ei oameni, nu sunt roboţi. De multe ori, greşeala pe care o văd unii la preoţi, alţii o văd ca pe o faptă bună, milostenie, ajutor. Fiecare interpretează lucrurile aşa cum îl duce mintea, iar la Sfinţia Voastră ajung sute de reclamaţii, majoritatea nefondate. Lumea nu cunoaşte rânduiala Bisericii. Încă o dată vă mulţumesc pentru luminarea noastră cu răspunsurile înţelepte pe care ni le oferiţi. Doamne, ajută!” (M.G.)
Stimate domnule! Preotii sunt batjocoriţi, umiliţi, răstigniţi după modelul Mântuitorului Hristos. Preoţia dureroasă scrisă de regretatul profesor de teologie T.M. Popescu surprinde acest adevăr. Batjocura, umilirea şi răstignirea slujitorilor sunt în asentimentul lui Hristos: „Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor.” (Luca 6, 26). Hristos nu-i fericeşte pe cei care sunt lăudaţi, ci mai degrabă îi compătimeşte, îi deplânge.
Cât despre faptul că preoţii sunt „copiii” chiriarhului, este perfect adevărat; dar şi credincioşii sunt tot copiii lui şi, ca atare, ca părinte, el trebuie să fie acelaşi şi pentru unii, şi pentru alţii. Dumnezeu să ne ajute să fim cât mai corecţi şi cu unii, şi cu alţii!
72. M. I.
„Sărut mâna, Înaltpreasfinţite Părinte! Sunt din frumoasa noastră Bucovina, enoriaş din Brodina de Sus. Cu smerenie şi nădejde vă scriu pentru că, după cum aţi aflat cu râvnă în suflet, de două săptămâni am rămas orfani de biserică. Fiind plecată peste hotare, cu tristeţe şi amar am vizionat pe canale de socializare cum se topea şi ardea locul unde am fost botezată, unde am crescut, unde am învăţat cultura şi respectul credinţei noastre ortodoxe. Nu voi rămâne indiferentă la donaţii, precum sunt sigură că vor face şi alţi fraţi, veri, vecini sau cunoştinţe, de asemenea plecaţi peste hotare. Întrucât nevoia ne-a împins să plecăm, să ne găsim loc de muncă, un rost, şi de multe ori o nouă familie. Dar cu siguranţă o parte din sufletul nostru este acolo, acolo unde avem dragi părinţi, vii sau trecuţi la cei drepţi, unde avem rădăcinile noastre, unde ne-au fost primii paşi, unde sigur ne vom întoarce. Urmăresc tot ce este legat de a reconstrui un nou sfânt lăcaş de cult. Astfel, am aflat cu tristeţe în suflet că se discută despre schimbarea locului de recontrucţie a bisericii. Acest lucru mă îndurerează, întrucât în acel loc este MULTĂ istorie şi are o SEMNIFICAȚIE APARTE pentru comunitate noastră. În acel loc a fost primul lăcaş de cult de la noi din comunitate, încă din anii 1800. De atunci au fost construite 4 lăcaşuri de cult pe acel loc, tot fiind mărită biserica. În acel loc s-au rugat străbunii noştrii. Nu înţeleg de ce se doreşte ştergerea acestei istorii? Motivul «greu de ajuns cu utilajele de construcţie în acel loc» mi se pare neîntemeiat din următoarele motive: Sunt nenumărate exemple de construcţii în locuri mult mai inaccesibile şi toate se îndeplinesc cu voia şi ajutorul Domnului. Terenul nu este unul inaccesibil. Mă întreb cum s-a putut construi până acum în acel loc, dar acum deodată este imposibil? În acelaşi timp, majoritatea complesitoare a comunităţii NU ÎŞI DOREŞTE strămutarea locului de cult. Vă rog să luaţi în seamă doleanţele comunităţii şi să ne sprijiniţi în acest demers. Doamne, ajută!” (M.I.)
Stimată doamnă! În curând mă voi deplasa la Brodina de Sus şi vom stabili, împreună cu preotul paroh şi cu sătenii, locul cel mai potrivit. Doamne, ajută!
*Completare răspuns, în urma vizitei Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic în localitatea Brodina, în după-amiaza zilei de 26 ianuarie 2021
Stimată doamnă! În localitatea Brodina de Sus, întrucât nu s-a găsit un alt loc mai potrivit, biserica se va construi pe vechiul amplasament. Pe această cale, mulţumesc părintelui Constantin Bobu, care s-a oferit să dea cărămida pentru noua biserică, domnului inginer Gheorghe Flutur, Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, care va contribui la lucrările de construire a edificiului eclezial, precum şi tuturor celor care doresc să se înveşnicească, implicându-se în construirea unei biserici. Cu Dumnezeu înainte!