63. E.G.
„Sărut dreapta! Mă numesc E.G., sunt din parohia C. şi am o nelămurire legată de cântăreţul bisericii. Este normal ca acesta, când nu e zi de sărbătoare să lucreze câte 2-3 ore pe zi, atât timp cât primeşte salariul întreg de la stat? Pentru noi, care muncim de 10-20 de ani şi facem naveta câte 2 ore zilnic, este o sfidare şi o jignire. Mai vreau să menţionez că atunci când nu era angajat la stat, în parohie se făcea colecta şi îi plăteam contribuţiile sociale. Vă mulţumesc şi mă iertaţi.”
Stimată doamnă! Fiecare profesie îşi are avantajele şi dezavantajele ei. Cert este că, într-o parohie, un cântăreţ bisericesc este foarte necesar, iar salariul de angajare este salariul minim brut pe economie, din care se deduc toate impozitele şi contribuţiile. Dacă ar fi angajat cu jumătate de normă, acesta ar căuta, cel mai probabil, să se angajeze şi în altă parte şi atunci nu ar mai putea fi prezent tot timpul în parohie, ceea ce ar crea nemulţumiri.
Că un cântăreţ bisericesc nu lucrează la biserică, în fiecare zi, opt ore este adevărat; dar, tot atât de adevărat este şi că sunt zile când un dascăl, fiind foarte multe servicii, lucrează împreună cu preotul paroh de dimineaţă până seara. Atunci ne bucurăm că sunt disponibili, la orice oră.
Ştiţi, aşa suntem noi românii; pe timp de pace, înclinăm să contestăm până şi armata ţării, ai cărei militari aparent dau impresia că nu-şi justifică salariile, deşi ei se pregătesc continuu. Însă, abia pe timp de război îţi dai seama cât de importantă este respectiva investiţie.
Cam aşa stau lucrurile şi cu dascălii noştri; când nu sunt servicii în parohii, dau impresia că sunt ineficienţi, însă abia când sunt servicii, nunţi, botezuri, înmormântări etc. îţi dai seama cât de preţioşi sunt. În plus, din câte ştiu, cântăreţul bisericesc are uneori şi alte atribuţii pe lângă biserică, în afară de a cânta în timpul slujbelor, slujbe pentru care de altfel se pregăteşte.
Cât despre faptul că dascălul parohiei din care faceţi parte nu se ridică la măsura pretenţiilor dumneavoastră, chiar nu ştiu ce să vă spun, mai ales că nici nu-mi indicaţi parohia ca să-l pot chema pentru a vedea care este starea de fapt. Dacă aveţi vreo propunere, vă rugăm să ne-o sugeraţi. Vă mulţumesc! An binecuvântat!
64. M.G.
„Sărut mâna, părinte arhiepiscop! Initiativa sfinţiei voastre de a distribui gratuit 100.000 de Biblii credincioşilor, prin unităţile de cult, este foarte bună, este salutară. Vă rog să ne spuneţi, unităţile de cult (bisericile) de unde fac rost de bani pentru a plăti aceste Biblii? Lumea trebuie să ştie că aceste cărţi sfinte costă bani, nu sunt chiar gratuite, costă 10 lei/bucata. Lumea trebuie să mai ştie că fiecare parohie trebuie să mai plătească abonament la „Ziarul Lumina”, taxa TV Trinitas, taxa Radio Trinitas, diverse cărţi şi broşuri, să vândă calendarele şi lumânările trimise de protoierie şi altele. Deci, în funcţie de mărimea parohiei, suma totală care se plăteşte se ridică până la 10.000 RON/an sau chiar mai mult. Pe lângă toate acestea, trebuie plătite şi Bibliile care au fost distribuite gratuit familiilor. De unde scot preoţii aceşti bani???? Dat fiind faptul că nu la toate bisericile se plăteşte cultul, la unele biserici cultul este opţional, la alte biserici nu este stabilită o sumă exactă pentru cult – fiecare plăteşte cât poate. Pentru cultul plătit sunt eliberate chitanţe. Nu la toate bisericile se strânge discul, iar unde se strânge, oamenii dau câte 1 leu. Pomelnicul la Altar ajunge cu 1 leu, puţini sunt cei care pun în pomelnic 5 sau 10 lei. Din fericire, nu sunt preot, dar merg în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Merg şi la alte biserici, nu numai la biserica din parohia de unde aparţin. De aceea cunosc mai multe. Vă mulţumesc! (M.G.)
Stimate domnule! Activităţile Bisericii de orice natură – culturală, socială, filantropică, edilitară etc. – au fost, sunt şi vor fi o prerogativă a credincioşilor, trup din trupul Bisericii, după cuvântul „Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? […] Dacă nu are fapte, (credinţa) e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea.” (Iacov 2, 14, 17-18).
Personal, nu cunosc nicio perioadă din istoria Bisericii Ortodoxe Române şi nici din istoria altor Biserici în care credincioşii să nu fi susţinut lucrarea Bisericii din care fac parte. Ştiţi? „Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina […] şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor” (Faptele Apostolilor 5, 2). Şi tot în Faptele Apostolilor se spune că „toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte” (2, 44). Aşa era pe atunci şi nimeni nu reproşa, ca acum! „Ziarul Lumina”, radioul şi televiziunea sunt ale Bisericii şi, ca atare, trebuie susţinute, fiindcă nu primesc nicio finanţare şi nu au venituri din publicitate, care, nu e aşa, uneori ne întrerupe vizionarea/audiţia. La fel şi cărţile „Noul Testament cu Psalmii” împărţite, fiindcă, din păcate, nimeni nu a vrut să le tipărească gratuit (şi nici nu ar fi fost corect, de altfel); însă au fost achiziţionate cu cel mai mic preţ posibil.
Este de datoria noastră, a celor botezaţi, să susţinem Biserica, fiindcă Biserica nu se reduce doar la slujitorii ei şi, eventual, la cei angajaţi în sânul ei. Cine vreţi să o susţină, dacă nu cei ce sunt parte din trupul ei, prin Botez? Ţara este susţinută de popor, prin nenumărate dări care se adună la buget, pentru acoperirea diferitelor cheltuieli şi pentru investiţii de care se bucură toţi, indiferent de statut, etnie sau credinţă; cluburile sportive sau competiţiile sunt susţinute de patroni sau directori prin veniturile provenite din transferurile sportivilor şi vinderea biletelor şi a drepturilor de transmisiune; restaurantele, cluburile, hotelurile, magazinele etc. sunt susţinute de clienţii acestora, prin plătirea acelor adaosuri comerciale la preţul real al produsului sau serviciului, că de altfel s-ar închide, nu-i aşa?
Da, este bine şi recomandat ca lumea să ştie că fiecare parohie plăteşte abonament la „Ziarul Lumina”, taxa TV Trinitas, taxa Radio Trinitas, diverse cărţi şi broşuri, calendarele şi lumânările trimise de protoierie, produsele de curăţenie, facturile la electricitate, gaz, apă, reparaţiile şi multe altele. Nu mai amintim de actele de caritate. De ce să nu ştie? Ca să vadă de unde i se trage sărăcia. Aşa se vede şi ce se întâmplă cu sumele „imense” pe care le primesc preoţii, mereu vânturate în spaţiul public, ştiut fiind faptul că preotul, deşi este salarizat, nu primeşte integral salariul de la stat, – şi se poate verifica acest lucru –, însă dările către stat le plăteşte ca pentru întreaga sumă.
Ce credeţi că ar trebui făcut? Eu aş avea o propunere! Să i se dea Bisericii proprietăţile confiscate de-a lungul timpului şi vă asigurăm că Biserica nu va mai avea nevoie de niciun sprijin din partea credincioşilor, ci ea va fi aceea care îi va ajuta necondiţionat. Până atunci, cu Dumnezeu înainte. An cu linişte şi pace!