Inimi schimbate prin dragoste și nu porunci împlinite forțat, iată lecția pe care ne-o lasă, printre altele, părintele Constantin Patrolea.
La sfârșit lună octombrie, Dumnezeu l-a chemat la sine pe unul dintre preoții vrednici ai Bisericii din Bucovina, ostenitor în ogorul Domnului cu multă osârdie, pe părintele Constantin Patrolea, fost protopop al Protopopiatului Fălticeni.
S-a născut în urmă cu 71 de ani (în 1949), în ziua de pomenire a Sfinților Împărați Constantin și Elena (21 mai). Părinții săi, Toader și Anastasia, oameni vrednici, care au dat viață la șapte copii în familia lor cea binecuvântată de Dumnezeu, i-au dăruit la botez, așa cum se și cuvenea și precum era obiceiul cel vechi, numele sfântului pomenit în acea zi, Constantin. L-a purtat cu vrednicie și, așa cum Marele Constantin a apărat Biserica în vremea sa, așa și cel născut într-un cătun puțin cunoscut – satul Târzie, comuna Brusturi, județul Neamț – va fi chemat, mai târziu, să apere și să slujească Biserica lui Hristos în vremi deloc ușoare, cu prigoane de alt tip, dar nu mai puțin primejdioase ca cele din timpul predecesorilor lui Constantin.
După școala din satul natal, vocația preoțească sădită și crescută frumos în sufletul său l-a făcut să urmeze Seminarul de la Neamț (1963-1968) și apoi Facultatea de Teologie de la București (1968-1972). În acești opt ani de teologie s-au aprofundat și consolidat semințele pe care părinții și preotul sat și comunitatea întreagă le-au pus în viitorul slujitor al Sfântului Altar. Pentru că un preot nu se „naște” preot, ci „se crește” și „crește” preot. Formarea lui are nevoie de timp și de oameni. Oameni devotați care să citească, să intuiască, să identifice vocația spre preoție și apoi să o cultive. Aceștia pot fi preotul paroh, un părinte de la o mănăstire, mama sau tata, un creștin sârguincios. Lor li se adaugă apoi, mai consistent, profesorii de la Seminar (la loc de cinste, spiritualul școlii) și de la Facultate. Care nu doar cunoștințe teoretice sunt datori a transmite viitorilor slujitori la Sfântul Altar, ci „duh”, energie stimulatoare, lecție de viață, încurajare și îmbărbătare, drag de slujire lui Dumnezeu în odăjdii sfinte și drag de poporul lui Dumnezeu, câștigat prin sângele lui Hristos (FA 20, 28).
A venit și vremea hirotoniei. După căsătoria cu Elena (Afilipoaie) din Moisa, Boroaia (21 ianuarie 1973), spre sfârșitul lui mai 1973, puțin după împlinirea vârstei de 24 de ani, tânărul Constantin a primit Taina Preoției, la Catedrala din Iași, prin mâinile Înaltpreasfințitului Părinte Iustin, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei. I s-a încredințat parohia suceveană Ciumulești, comuna Vadu Moldovei. Sfânta Parascheva, care ocrotește cu prezența sfintelor ei moaște Catedrala Mitropolitană din Iași, l-a trimis pe cel hirotonit în casa ei tot la o casă a ei, căci hramul parohiei din Ciumulești era tocmai Sfânta Cuvioasă Parascheva. În acest sat a păstorit pe credincioși timp de un sfert de secol. Aici i s-au născut cei cinci copii – Irina, Veronica, Constantin, Maria și Elena. Aici a botezat și cununat zeci și sute de copii și tineri. I-a condus la mormânt pe bătrânii satului. A fost aici cu rugăciunea, cu cuvântul de îmbărbătare, cu sfatul cel bun, cu ajutorul dat celor în nevoie.
După 1990 a început construcția bisericii Pogorârea Sfântului Duh din Vadu Moldovei sfințită, după 13 ani de trudă (în 2013) de către vrednicul de pomenire Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților (1929-2020). Tot Înaltpreasfinția Sa l-a rânduit în slujirea de protoiereu al Protopopiatului Fălticeni, slujire pe care a onorat-o timp de mai bine de 20 de ani (1995-2016). Vorba sa domoală, privirea blândă, chipul senin, înțelepciunea dată nu numai de albul părului ci de cele acumulate în viață și frumos așezate în suflet, toate acestea l-au făcut iubit de oameni și de preoții pe care i-a avut în grijă. A ieșit apoi la pensie, după 43 de ani de slujire preoțească, dedicându-se mai mult rugăciunii și meditației, având grijă de cei opt nepoți și bucurându-se cu mulțumire de cele pe care Dumnezeu i le-a rânduit.
Anii adunându-se aduc cu ei nu numai bucurii ci și suferințe ale trupului, fragil și trecător, pentru a ne aminti că viața noastră cea adevărată este dincolo. Părintele Constantin va merge înaintea Domnului pentru a da seama de cele pe care le-a făcut în viață și ne rugăm să primească „răspuns bun”, așa cum s-a rugat de atâtea ori la Sfânta Liturghie. Se va întâlni cu vrednicii preoți pe care i-a odrăslit ținutul frumos și binecuvântat al Fălticenilor. Îi va deschide calea vrednicul arhiereu Gherasim Putneanul, de care l-a legat o strânsă apropiere duhovnicească, pentru că Preasfinția Sa avea obârșii în satul pe care l-a păstorit părintele Constantin, tot în apropiere, la Mănăstirea Cămârzani, Preasfințitul Gherasim alegându-și și mormântul. Îl va aștepta dincolo și Înaltpreasfințitul Pimen, care a plecat, mai înainte cu cinci luni, pentru întâlnirea cu Domnul.
Primească Domnul toată osteneala și jertfa părintelui Constantin. Bunii credincioși din parohiile Ciumulești și Vadu Moldovei să nu uite povețele primite de la părintele lor paroh și mai ales să nu uite chipul blând și bun care le dădea aceste sfaturi. Iar preoții din Protoieria Fălticeni sunt chemați a nu uita că îl câștigi pe celălalt nu prin asprime, vorbă tăioasă și inflexibilitate în hotărâri, ci prin multă cumpănire, răbdare, înțelegere și dragoste curată. Inimi schimbate prin dragoste și nu porunci împlinite forțat, iată lecția pe care ne-o lasă, printre altele, părintele Constantin Patrolea.
Veșnică să fie pomenire lui!
† Damaschin Dorneanul
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților