A venit într-o creastă de munte cu rânduiala învățată la mănăstirea de metanie, să zidească în cele văzute și în cele nevăzute.
Părintele arhimandrit Antonie Brehuescu, starețul Mănăstirii Piatra Tăieturii, a trecut la cele veșnice sâmbătă, 24 octombrie 2020. De pe o creastă din împărăția munților, unde L-a slujit pe Dumnezeu și i-a slujit pe credincioși cu dragoste și râvnă, smeritul părinte a trecut la înălțimile spre care a privit o viață întreagă – cele ale Împărăției cerurilor.
Părintele arhimandrit Antonie s-a născut pe 9 august 1962 în comuna Coșula, județul Botoșani, fiind unul dintre cei șase copii ai familiei Gheorghe și Maria Brehuescu. Din această familie, părinții și trei copii au intrat în viața monahală.
La vârsta de 18 ani, de sărbătoarea Întâmpinării Domnului, pe 2 februarie 1980, și-a îndreptat sufletul și pașii către Mănăstirea Sihăstria Neamț. Aici, în obștea care îl avea ca părinte duhovnicesc pe părintele arhimandrit Cleopa Ilie, a fost călugărit în 17 ianuarie 1986.
Dumnezeu l-a ales ca, după căderea regimului comunist, să fie cel care să refacă o mănăstire nu doar închisă, ci și demolată în timpul comunismului – Piatra Tăieturii, Suceava. Aceasta a fost înființată și sfințită în 1933, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, de către Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei. Regimul comunist a desființat-o, prin decretul 410/1959, iar în 1962 a fost demolată.
La 1 iunie 1990, s-a reînființat mănăstirea, iar în 10 noiembrie 1991 stareț și purtător de grijă la rezidirea ei a fost numit pe părintele Antonie Breuhescu.
A venit într-o creastă de munte cu rânduiala învățată la mănăstirea de metanie, să zidească în cele văzute și în cele nevăzute.
Dintre cele văzute, martore sunt biserica cu hramul Nașterea Maicii Domnului, paraclisul cu hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, troița Sfântul Antonie cel Mare, peștera Sfânta Cruce, un arhondaric și celelalte clădiri ale mănăstirii, toate frumoase și îngrijite.
Despre cele nevăzute, mărturie pot da credincioșii care au găsit în acest locaș aflat la cota 1700 o poartă către Împărăția cerurilor. În mod special pentru clericii și credincioșii români și grupurile de copii din nordul Bucovinei – regiunea Cernăuți, Părintele Antonie a fost părinte și gazdă mult-iubită când au venit de hram, cu colinda la Crăciun și în zilele altor praznice împărătești. Pe crucea pe care și-a pregătit-o pentru mormântul său, a scris acest cuvânt inspirat de la Sfântul Antonie cel Mare: „Viața și veșnicia mea au depins de ceilalți. Căci, dacă l-am câștigat pe fratele meu, L-am câștigat pe Dumnezeu.”
Deși a viețuit într-un loc aspru, a rămas cu inima deschisă, iar viața de ascultare și-a întemeiat-o pe acest cuvânt: „Fără ispite și fără încercări nu ajunge nimeni în Rai”.
Veșnica lui pomenire!