Cei care au avut ocazia de a străbate munții Stânișoarei din dulcea Bucovină au fost copleșiți de frumusețea peisajelor desprinse parcă din cele mai frumoase albume. Puțini știu însă că în adâncul pădurii, în locuri bine tăinuite de ochii trecătorilor sau al dușmanilor Bisericii, au trăit în aspre nevoințe duhovnici mari ai neamului nostru românesc. Unul dintre aceștia este părintele Cleopa Ilie. Retras din scaunul stărețesc al Mănăstirii Slatina în urma unor presiuni exercitate asupra sa de către autoritățile comuniste, care l-au anchetat și torturat, părintele este adăpostit cu dragoste și jertfelnicie de credincioși din satele Rădășeni, Vatra Moldoviței, Capu Câmpului, Doroteia, Stulpicani, Negrileasa ș.a. În cele din urmă, din dorința de a nu expune prea mult pe acei devotați gospodari și cu scopul de a trăi viață pustnicească asemenea cuvioșilor pe care părintele îi întâlniseră sau despre care auziseră, se retrage în munții Stânișoarei, în inima codrilor primitori și odihnitori.
La munți și-a ridicat sufletul părintele Cleopa, pentru a afla adevărul și pentru a primi ajutor de Sus după îndemnul psalmistului David (Psalmul 120, 1). În liniștea munților, va trăi părintele în mare nevoință și în rugăciune necontenită. Într-un bordei smerit făcut de către pădurarul Maxim Dumbravă dimpreună cu feciorul său Ilarion, părintele va îndura gerul și arșița, foamea și lipsuri de multe feluri, asemănându-se deopotrivă Sfinților Apostoli și cuvioșilor din Pateric, care au cucerit cerul stăruind în „osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine” (II Corinteni 11, 27).
Viața duhovnicească deosebită a părintelui va stârni furia vrăjmașului nevăzut, care după relatările părintelui, se va arăta într-o noapte din postul Crăciunului într-o înfățișare înspăimântătoare. Aceasta era amplificată de cutremurul produs și de glasul fioros care se îndrepta spre el într-un mod agresiv: Ce cauți aici? Părintele nu i-a răspuns, nu a intrat în dezbateri cu duhul cel rău, mincinos și ucigaș de oameni (Ioan 8, 44). Scăparea părintelui va veni de la Domnul Hristos, care, în chip tainic, este mereu alături de nevoitorii Săi. Având în bordei traista cu merindele duhovnicești – Trupul și Sângele Domnului – pregătit pentru împărtășirea în caz de urgență sau necesitate, părintele povestea că a cuprins-o și a strigat: Doamne scapă-mă! În acel moment vrăjmașul s-a îndepărtat de la el, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dăruiește har (I Petru 5, 5).
Ceea ce ne atrage atenția din relatarea părintelui este faptul că vrăjmașul nu suportă urcușul duhovnicesc al omului, care tinde a redeveni astfel chip autentic al Părintelui Ceresc, dar și faptul că El Însuși veghează și priveghează alături de cei care își pun viața pentru Evanghelia Sa (Matei, 28, 20; Marcu 8, 35). Totodată, cugetarea la aceste încercări prin care a trecut părintele Cleopa ne ajută să înțelegem că nu este scuturat un pom fără roade. Dacă șederea în pustie a părintelui ar fi fost una de relaxare sau de divertisment, așa cum obișnuim să facem noi cei din lume când zăbovim pe munte, atunci, cu siguranță, vrăjmașul nu s-ar simți deloc deranjat.
Locul în care s-a nevoit părintele Cleopa a devenit astăzi loc de pelerinaj. Evlavia credincioșilor din satele de la poalele munților Stânișoarei față de părintele este frumos exprimată prin faptele lor plin de iubire. Mulți dintre ei urcă duminica până la bordeiul părintelui, recent renovat și sfințit, unde se închină cucernic, apoi își pleacă sfios fruntea pentru a se adăpa sau a se spăla cu apă din izvorul părintelui Cleopa.
În acest an, pe 2 decembrie, la împlinirea a 24 de ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Cleopa, bucuria credincioșilor a fost una deosebit de mare. S-a săvârșit de dimineață Sfânta Liturghie de un sobor numeros de preoți diaconi sub protia părintelui exarh de zonă, arhim. Mihail Balan, starețul Mănăstirii Sihăstria Râșcăi. Slujba s-a săvârșit chiar în poiana aleasă de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pentru a fi loc de Mănăstire.
După slujbă, soborul extins, preoți și credincioși, au urcat în pelerinaj spre bordeiul părintelui Cleopa. Într-o atmosferă deosebită s-a purces pe cărarea frumoasă care duce până acolo. Oameni cuminți, evlavioși, cucernici, entuziaști și credincioși. Din loc în loc, eram întâmpinați de mesajele scurte dar pline de înțelepciune ale părintelui Cleopa, înscrise în locuri frumos amenajate de către pădurarii din zonă: Răbdare, răbdare, răbdare….; Postul trebuie însoțit de rugăciune și milostenie; Cine iubește pe Dumnezeu nu doarme în timpul Sfintei Liturghii; Mânca-v-ar raiul să vă mănânce!
La chilia părintelui soborul de preoți a săvârșit slujba Acatistului Mântuitorului Hristos și a Parastasului pentru părintele Cleopa. Oamenii au adus jertfe pe care le-au dat de pomană în numele Domnului pentru sufletul părintelui Cleopa. Aproape de chilie oamenii s-au strâns pentru a se încălzi și a cânta colinde și alte cântări duhovnicești. Toate au lăsat frumoasa impresie că „uneori, la focul mic, în casa cea sărmană; Iisus, înduioșat un pic, coboară din icoană”. Am simțit acolo prezența vie a lui Hristos așa cum îi plăcea părintelui să mărturisească și l-am simțit aproape, foarte aproape și pe părintele Cleopa, cel de-a pururi viu cu duhul.
Am coborât de la chilie îmbogățiți duhovnicește și pregătiți sufletește pentru a momentul culminant al zilei: punerea pietrei de temelie pentru viitoarea mănăstire de la Vadu Negrilesei.
La orele 16.00 au sosit ierarhii Eparhiei, Înaltpreasfințitul Calinic și Preasfințitul Damaschin Dorneanul. Au fost întâmpinați cu pâine și sare după datina străbună. Soborul de preoți cânta frumos Lumină lină…
Rugăciunile de la punerea pietrei de temelie s-au rostit cu o dăruire deosebită. Atât dor și atâtea emoții rar am mai simțit. Toate trăirile acestea pot fi ușor cuprinse în versurile nemuritoare, rostite ades de către slujitorii Bisericii străbune: Altarul ca să fie și pietrele să ție, cer inimă și viață, zidite-n temelie (Tudor Arghezi).
La sfârșitul slujbei Înaltpreasfințitul Calinic a rostit un frumos și pătrunzător cuvânt dedicat cuvioșilor Paisie, Cleopa și Ioanichie, numiți generic troiță de cuvioși. După ce a subliniat virtuțile acestora: statornicia, seriozitatea, smerenia și demnitatea, părintele arhiepiscop a amintit rolul acestora în viața oamenilor: „pentru credincioși, au fost izvor de apă vie. Împărțeau cu dărnicie, ca merinde pentru sufletul fiecăruia, cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lor avea miez și forță. Au fost adevărate trâmbițe ale lui Dumnezeu”. În încheiere, Înaltpreasfințitul Calinic, a îndemnat pe cei prezenți cu părintească dragoste să se facă părtași lucrării de ctitorire al acestei frumoase mănăstiri, pentru a avea sentimentul că au făcut în această viață ceva cu adevărat important.
Entuziasmului credincioșilor i-a dat glas primarul comunei Stulpicani dl. Vasile Zamcu. Domnia sa a subliniat importanța momentului și bucuria credincioșilor părtași la acesta. Totodată, i-a invitat pe cei prezenți, cu speranță și credință, la zidirea și la sfințirea mănăstirii, dorită pentru anul 2025, când va avea loc, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, și canonizarea părinților Paisie și Cleopa.
La plecare, credincioșii prezenți ne-au îndemnat să nu-l lăsăm singur pe părintele stareț Ștefan Gușă, în lucrarea frumoasă dar grea la care s-a înjugat.
Suntem cu gândul încă la cuvioșii Cleopa și Paisie, la mănăstire, la cuvântul de folos și la multe altele. Dar zidurile nu se construiesc singure, iar pentru aceasta, vă rugăm, iubiți cititori, să ajutăm cum putem fiecare la ridicarea acestei frumoase mănăstiri, care va fi, cu ajutorul Domnului un loc de alinare sufletească și un popas în care vom simți creștinește și românește.
Cei care vor să devină ctitori au la dispoziție un cont bancar în care pot depune contribuția lor:
Titular: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
RO18 RNCB 0234 0370 1091 0123.
Totodată, vă punem la dispoziție și numărul de telefon al părintelui stareț
Arhim. Ștefan Gușă – 0747791916.
Înființarea mănăstirii de la Vadu Negrilesei – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților