Radu Gyr, pseudonim literar al lui Radu Demetrescu, numit și poetul care l-a adus pe Iisus în celulă, a avut o influență extraordinară asupra sufletelor deținuților închiși pe nedrept în închisorile comuniste, pentru vini închipuite, versurile lui alinându-i pe cei care au îndurat chinuri cumplite pentru dragostea de neam și pentru păstrarea credinței ortodoxe.
Poetul a fost închis în temnițele comuniste vreme de aproape 20 de ani. A compus și memorat mii de versuri în celulele de la Jilava, Tismana, Târgu jiu, Miercurea Ciuc și Aiud, pe care le-a transcris mai târziu pe hârtie, devenind astfel autorul poeziei în lanțuri.
Radu Gyr s-a născut în ziua de 2 martie a anului 1905, la Câmpulung Muscel. Şi-a făcut intrarea în poezie la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic „În munți”.
În anul 1924 a debutat editorial cu volumul „Liniști de schituri”. A fost asistent universitar al profesorului Mihail Dragomirescu la Catedra de Critică și estetică literară, iar mai apoi conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.
Poetul Radu Gyr a fost cunoscut și ca dramaturg, eseist și ziarist român. Doctor în litere, cu o activitate literară bogată, a fost laureat în 1926, 1927, 1928 și 1939 al Societății Scriitorilor Români, al Institutului pentru Literatură și al Academiei Române.
Radu Gyr a îmbrățișat cu dăruire crezul generației sale, pentru care a şi fost condamnat la închisoare. Prima detenţie a suferit-o în timpul dictaturii regelui Carol al II-lea, în 1938-1940. Poetul a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu şi alţi intelectuali. După eliberarea din închisoare, a fost trimis pe front, pentru „reabilitare”. În această perioadă a pregătit poeziile pentru volumul Poeme de războiu, carte cenzurată de regimul comunist, însă publicată în anul 1942.
Radu Gyr, apostolul poet al închisorilor româneşti, a fost întemnițat și în timpul guvernării lui Ion Antonescu. În anul 1945, regimul comunist l-a încadrat, împreună cu Nichifor Crainic şi Pamfil Şeicaru, în „lotul ziariștilor creștini”, iar justiția l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.
Poetul a revenit acasă în anul 1956, însă autoritățile comuniste l-au arestat din nou în 1958 și l-au condamnat la moarte pentru poezia manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, scrisă în timpul primei detenții şi considerată mijloc de instigare la luptă împotriva regimului. I-a fost comutată sentinţa la 25 de ani de muncă silnică. Radu Gyr a executat, în cele din urmă, şase ani de detenţie. A fost eliberat din închisoare la amnistia generală din anul 1964.
Poetul martir Radu Gyr și-a început călătoria spre veșnicie în ziua de 29 aprilie 1975.
Versurile marelui om de conștiință și mărturisire creștină sunt și acum un îndemn viu la dragoste de țară și la păstrarea valorilor creștine ortodoxe.
RUGA
Doamne, răcoreşte ţara!
Suflă-i vântul peste răni
şi alină uşor seara
plânsul mamelor vădăni.
Pruncii mângâie-i pe frunte
şi-i dezmiardă-ncetişor
şi le spune să Te-asculte,
că Tu eşti tăticul lor.
Fă din lacrimi apă vie
şi cununi din suferinţi.
Neamului dă-i veşnicie
şi ocean de biruinţi.
Dă-ne, Doamne, mântuirea
pentru jertfa ce-am adus
şi ne curmă sângiuirea…
Dă-ne Pacea Ta de sus!
Şi ca semn de împăcare,
odihneşte morţii lin.
De veghe la fiecare,
dă-le, Doamne, câte-un crin.
foto: Radu Gyr în anul 1956, după eliberare